13 Reasons Why. Serialul care tratează sinuciderea la un nou nivel

By | Ascultă&Privește

 Atenție, acest articol conține informații din cadrul serialului. Dacă nu l-ai urmărit încă, îți recomand să-l vezi și apoi să revii la acest articol. Mulțumesc. 

Am urmărit în întregime serialul 13 Reasons Why și motivul pentru care m-am decis să-i aloc un articol pe blog a fost multitudinea de subiecte tratate.

Acesta este o adaptare a romanului cu același nume a lui Jay Asher.

Episoadele, cel puțin în acest prim sezon, se învârt în jurul a 13 casete înregistrate (ca pe vremuri) la un reportofon care vin sub forma de motive pentru care protagonista, Hannah Baker, s-a sinucis.

Practic, narațiunea este bazată pe trecutul povestit din perspectiva adolescentei, la care se adaugă prezentul lui Clay Jensen, băiatul care a avut un mega-crush pe Hannah tot timpul ăsta.

Pe lângă Clay, mai facem cunoștină cu povestea altor adolescenți din cadrul Liberty High, liceul unde se desfășoară întreaga acțiune plus petrecerile aferente și tipice americane.

Înțelegem din start că serialul se bazează pe flashbacks și un personaj principal în lipsă, ca-n Baltagul lui Sadoveanu, când Nechifor e decedat încă din debutul narațiunii.

Plusuri

Serialul atacă problemele psihologice, dramele interioare ale unor adolescenți care se apropie de punctul în care va trebui să ia viața în piept.

Majoritatea dintre ei sunt deja seniors sau în sophomore year și se pregătesc de colegiu, ceea ce înseamnă alegerea unei cariere prin intermediul studiilor.

La asta se adaugă presiunea socială și parentală. Avem câteva exemple prin personajele Bryce Walker, Courtney Crimson, Zach Dempsey sau Marcus Cole ai căror părinți mizează pe un viitor strălucit al acestora.

La toate astea se adaugă bullying-ul atât de cunoscut mai ales pe la americani, dar care s-a răspândit vertiginos (mă refer la situația agravantă în care s-a ajuns) prin toate locurile.

Jignirile, presiunea colegilor, bătăile, dar și o inconștiență macabră la nivel de conceptualizare a răului sunt ilustrate aproape distopic în serial.

Dinamica personajelor mi s-a părut realizată, fiecare conectându-se cu Celălalt într-un mod sau altul, dar și vocea interioară a fiecăruia a fost excelent ilustrată, mai ales spre finalul sezonului când presiunea devine insuportabilă odată cu audierea acestora într-un caz civil pe baza sinuciderii lui Hannah Baker.

Pe de altă parte, întrezărim și problema orientării sexuale în cazul lui Courtney, despre care aflăm că este gay, dar nu dorește popularizarea acestui lucru.

În sens opus, Tony Padilla, prietenul lui Clay, este și el gay, dar fără vreo remușcare în acest sens. Adesea îl vedem cu prietenul său la masă și chiar își recunoaște orientarea sexuală.

Ignoranța căilor alternative, dar și a detaliilor care scapă foarte ușor printre degete accentuează slaba pregătire a tinerilor din ziua de astăzi. Chiar și în momentul când cer ajutor, se așteaptă să-l primească pe deplin și totul să revină, pocnind din degete, la normal.

De altfel, serialul mizează pe acest lucru și indică poate mai mult decât este necesar lipsa perspectivei de ansamblu în cadrul adolescentului.

Miza „adevărului”, a corectitudinii este tratată tocmai prin această idee a ansamblului. Puși în fața casetelor dureroase ale Hannei Baker, aceștia vor trebui să deslușească adevărul cui se potrivește mai bine pe context: „It’s her truth against mine”, așa cum foarte bine spune Courtney într-una din scene.

În acest sens, vom vedea din nou că adevărul este pe undeva la mijloc. Că toți sunt vinovați și că, în final, traumele rămân.

Aș mai nota ilustrarea scenei de sinucidere, care nu este așa cum am văzut-o în majoritatea serialelor și filmelor de la Hollywood. De data aceasta avem o scenă stângace, plină de spaimă, cu multă durere și sânge, cu urlete și adrenalină.

Chiar mi-a fost greu s-o urmăresc, dar recunosc că n-am mai întrezărit până acum o scenă de suicid mai bine lucrată de atât.

Abandonul familial este și el prezent prin problematicul Justin, care duce lipsă de o figură paternă, dar și de una maternă. Ilegalitățile sunt la ordinea zilei în casa acestuia.

Minusuri

Acest serial putea fi mai scurt. Mult mai scurt. Lălăiala celor 13 motive este un bun preambul, dar mult prea lung.

Un episod are o oră, iar noi suntem obligați să trecem prin nu mai puțin de 9 ore ca să ajungem la un punct culminant și un sfârșit rapid, tratat în ultimele 3 episoade.

Perspectiva se răsucește de mai multe ori pentru spectator în finalul sezonului, căci până la acel punct primim doze mici de alte adevăruri, față de cel menit principal al Hannei.

Narațiunea dorește pe alocuri mitizarea ideii de sinucidere, ceea ce nu este în tocmai un lucru potrivit pentru targetul serialului (young adult).

Pe de altă parte, distopia bazată pe bullying în cadrul liceului este atât de macabră încât nu te poți întreba dacă nu cumva această idee a fost dusă la paroxism.

Înjurăturile în cadrul orelor, amenințările cu bătaia de pe holurile liceului, ba chiar și conflictul violent din parcarea liceului sunt puncte de tensiune la ordinea zilei, fără să întrezărim acțiuni serioase din partea conducerii.

Da, se întâmplă ca un elev sau altul să mai fie suspendat, dar nu primim perspectiva tuturor, ci doar a celor care contează.

La narațiunea defectuoasă pe alocuri, lipsită de logică, se mai adaugă și acțiunea detectivistică pe care o întreprinde Clay Jensen, care nu ascultă casetele pe nerăsuflate așa cum ar face-o orice adolescent, ci preferă să trăiască în esențial, în durerea pierderii persoanei iubite, în trauma sa interioară.

N-aș dori să le exclud, cu siguranță există, numai că sunt mult prea trase de păr. Mai ales că acest Clay merge apoi de la coleg la coleg să facă dreptate, cu toate că el nici măcar nu-și ascultase caseta.

Sinuciderea este un act serios prin care un individ renunță la timpul împrumutat de la Viață. Este o alegere, dar în același timp să oferi motive pentru care faci asta nu-i mai departe decât un banal bilet de adio lăsat de orice sinucigaș.

Pe acest fir, serialul accentuează și mai tare diferențele negative, atât de dureroase și vădit banale ale zilei de azi. S-ar fi putut găsi o cale mai bună? Da, dar probabil că nu asta era miza serialului.

În momente cheie, frica este și ea reprezentată copilărește în serial.

Unele motive sunt evident puerile și în multe cazuri observăm o protagonistă cu probleme psihice pe care nici nu și le ia în calcul, ci dialoghează exclusiv cu exteriorul pe care-l internalizează complet, fără a-și pune ea, despre ea, niște întrebări.

Acest ultim lucru, foarte important, nici măcar nu este tratat în vreun fel de seria de episoade.

În final

E un serial, așa cum am discutat până acum, cu bune și rele. Are câteva atuuri interesante, dar și multe minusuri.

Aș zice că-i un serial mediocru, dar varietatea de teme propuse mă face să-l văd puțin peste medie. Hai, nu 7, poate un 8 cu indulgență.

Este, totuși, un punct din care se poate crea dialog. Awareness-ul adus de 13 Reasons Why este bine primit și încă pe multe paliere.

Te invit, așadar, să-l urmărești în cazul în care nu ai apucat s-o faci deja. E pe Netflix, evident, iar eu îți recomand multă răbdare și nu uita: e un serial cu adolescenți, despre adolescenți, pentru adolescenți (dar și părinți), care tratează niște problemele cu adevărat serioase pentru orice om.

sursă foto

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *