1981

By | Literatour

Recapitularea mi se pare plictisitoare. Îmi place să învâţ lucruri noi, dar prin practică, iar eu fac asta citind. Citesc mereu. Spre deosebire de unele persoane de vârsta mea care rup pachetele de ţigări pe zi (nu zic, uneori mai fumez şi eu) sau care beau non-stop pe unde apucă, cititul este un drog mai plăcut pentru mine. Aş citi non-stop, fiindcă simt din unele cârţi un val de experienţă şi inspiraţie. Mă face să pun mână pe tastatură sau pe pix și să scriu cu poftă, nu contează că-s idei aiurite, abureli sau poate chiar viitorul meu roman.

Sunt un adept al scrisului, un cobai perfect pentru psihologi sau chiar psihiatri, dar m-am gândit eu mai bine – nu are rost să le spun lor când pot să pun totul aici, negru pe alb. Poveştile sunt atât de uşor de spus, atât de uşor de inventat, atât de uşor de gesticulat când le spui oral, iar la final atât de dureroase când partea cu inventatul devine o ramură a unui act ce a avut loc în realitate. Lumea strâmbă din nas şi îşi întoarce privirea brusc în altă direcţie, dându-şi ochii peste cap. Nu au ce face, asta e viaţa.

Intro ratat. Pauză. Reformulare. Mă numesc A. şi niciodată n-am crezut că se poate face omul perfect pentru cineva sau pentru ceva. Perfect nu există, perfect se închipuie a fi doar atunci când într-un moment de dorință, cineva o poate satisface pe deplin, devenind în scurt timp un “perfect”. Vorbim aici de orice dorință, poate chiar un pachet de dorințe, dar undeva, într-un alt timp și spațiu, nu le poate îndeplini. Ah, trebuie să șterg din nou.

Scurt fragment din a mea cărticică “17 ani și-o viață” care nu se știe dacă va apărea cândva. Încă mai e în lucru.

 

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.