Aş pleca

By | Spuneri

Departe, cât mai departe de lumea asta, de mine, de toţi oamenii ca mine, de greşelile mele, oriunde, pe un camp, într-o zi cu soare, să stau acolo nederanjat de nimeni, să mă uit pe cer şi să văd linişte şi pace. Să nu regret nimic din urmă, să am capul pe umeri mereu, să nu alerg căscat pe stradă, să nu mai iau o notă idioată pe ceva ce de fapt ştiam, să fiu mereu fericit, împlinit, dar nu se poate mereu. Să devin peste noapte major, să fur o maşină, probabil să învăţ şi să zbor, să mă mut în Anglia, oricât mi-ar zice alţii că şi acolo e naşpa, oricum departe de aici. Departe de probleme pe care 80% le creez eu cu mâna mea, apoi e prea greu să le mai rezolv, de durerile mele şi ghinioanele care apar în 5 minute şi dispar după câteva luni, de blogul ăsta care şi-a pierdut farmecul acu mult timp, de internet, de calculator, de viaţa monotonă ce începe să se contureze, de fapt.. aş pleca cu totul din mine, aş vrea să găsesc un altcineva, să mă arunc la gunoi, fiindcă oricât aş învăţa, în faţa altora sunt un nimic, fiindcă nu am apucat şi lor să le demonstrez ceva bun, dimpotrivă, probabil ceva prost, iar acum mă consideră un prost. Ar trebui să fac cum zic toţi, să privesc înainte – nu am altceva de făcut, decât să privesc înainte, însă semne rămân, iar din semnele ăstea se naşte o ură, o ură îmbinată cu o pasiune mortală, pasiune ce porneşte din mine şi vrea să demonstreze totul, absolutul. Vreau să demonstrez că pot dărâma şi cel mai al dracului om al planetei, că pot arată că sunt net superior lui.

Pentru ăstea, mă retrag pentru un timp la mine într-un colţ al camerei, la birou, mă apuc să învăţ şi să mă pregătesc pentru ce tocmai o ură imensă s-a născut, pentru ceea ce mai târziu voi fi, pentru ceea ce lumea va recunoaşte şi-mi voi lăsa amprenta. Plec, plec puţin de pe lumea asta pe care am facut-o să mă considere cine sunt, plec pentru o schimbare şi revin cu una mare, revin să arăt lumii cine pot fi cu adevărat. Aici pe blog, cuvintele ăstea nu prea au efect, însă ştiu sigur că acolo prin spatele unor monitoare, se ascund oameni care-mi sunt aproape, care mă văd aproape în fiecare zi, care au strânse legături cu mine, ele sunt singurele care vor vedea cu ochii lor şi se vor speria, sunt singurele care au dreptul să nu creadă acum şi să rămână mute pe urmă, tot răul spre bine.

Voi reveni, cu veşti bune.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

6 Responses to " Aş pleca "

  1. Andreea says:

    Adiiii,nimeni nu e perfect,nu uita asta,ştiu că poţi fi mai optimist de atât,defapt nu ştiu,nu te cunosc în realitate,dar poţi încerca oricum,iar Blogul tău nu şi-a pierdut farmecu,stai liniştit,dacă şi-ar fi pierdut nu mai intram pe el,probabil nici mulţi alţii.Sper să revi cu veşţi bune,curând.

    P.S.1: Faza cu Anglia sună bine,o să mă duc şi eu pe acolo,bineînţeles după ce devin majoră.
    P.S.2: Take care. BIG HUG ! >:D<

  2. Myriam says:

    Eu am inceput anul scolar cu senzatia ca nu ma incadrez nicaieri.Imi venea sa ma bag in pamant si sa nu mai ies de-acolo sau sa ma urc in primul autobuz fara sa-mi peste unde merge,numai ca sa scap de senzatia aia ca nu sunt partea care vreau sa fiu a unui colectiv.Toti avem momente in care ne vine sa o dam dracului de treaba si sa plecam departe,dar din pacate/fericire exista constiinta care ne opreste.Si eu vreau sa merg in Anglia,dar pana termin facultatea mai dureaza.Pana atunci…infrunt viata asa cum e…asa sa faci si tu.Mult succes!!

  3. Carmen says:

    Hai cu mine sa vizitam toate capitalele lumii. Ce zici ?:)

  4. Adi says:

    @ Carmen : Ar fi ceva si asta.. dar de unde timp ?

  5. HeLLo says:

    Ar fi o varianta sa pleci pe marte:)) ) Glumesc…Imi place articolul! Felicitari!

  6. Adi says:

    @ Hello : Nu-mi place smiley..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: