Așteptări și dezamăgiri

By | Prin viață

7031460097_c0e5b46948_z

În ultima perioadă cât am fost absent de pe aici (motive personale), m-am tot lovit de aceste două lucruri. Pe de-o parte așteptări, iar pe de altă parte ceea ce rezultă când nu sunt atinse – dezamăgiri. Acum aș dori să vorbesc un pic despre amândouă.

Până în acest punct al vieții mele, am fost crescut cu așteptări. Făcând un sport de performanță timp de 15 ani, am avut în permanență așteptări și obiective. Așteptările acestea au venit atât de la mine cât și de la cei din juru-mi (colegii mai ales). Adicătelea, eu personal îmi propuneam obiective pe care să le ating, în timp ce ceilalți veneau cu altele tot legate de mine, iar eu la rândul meu cu unele pentru ei.

Într-un fel, lucrurile astea puneau în evidență legătura dintre noi, faptul că între noi exista mai mult decât colegialitate. Exista prietenie, exista interes comun spre reușită, exista acel îmi pasă. Astfel am fost crescut, astfel am fost învățat. Sportul m-a ajutat enorm să mă clădesc ca om, ca personalitate, iar la temelie au fost obiective și așteptările altora de la mine.

Nu cred că are rost să punem la dubiu faptul că atunci când ai așteptări de la alții și nu le îndeplinesc, ca să zic așa, ești dezamăgit. Lumea însă pune toate aceste așteptări pe seama unor iubiri adolescentine sau în orice caz lucruri sentimentale. Nimic mai eronat. Nu zic că nu ar trebui să avem așteptări și de acolo, dar de obicei tocmai dintr-acel loc vin cele mai mari dezamăgiri. Haideți să privim aceste lucruri în ansamblu.

Când avem așteptări în propriul interes de la o persoană, vorbim de-o chestiune. Este vorba de sacrificiu. Sacrificiile pe care tu ai fi în stare să le faci pentru o persoană și ea cunoaște acest fapt. Pe scurt, dacă tu poți și o faci din coracon (și ai atins așteptările persoanei în cauză de mai multe ori în trecut), atunci și ea (persoana) va trebui la rându-i să nu te dezamăgească, că doar suntem oameni.

Treaba asta este cu dus și întors. Nu vorbim de sentimentalisme aici. Vorbim de lucruri concrete, lucruri ce pot fi atinse, îndeplinite.

Așteptările, până la urmă, sunt prielnice pentru constrângerea cercului social. Probabil că mulți dintre voi mergeți pe deviza: nu ai așteptări, nu ai dezamăgiri. Eu zic că-i greșit. Dacă țintești sus, trebuie să ai așteptări. În primul rând, de la tine și în al doilea rând, DOAR de la persoanele cu care știi că vei ajunge în top sau acolo unde ți-ai propus. Dezamăgirile trec. Nu-s un mare fâs. Dar tot ele te ajută și te fac să înțelegi dacă persoana respectivă merită atenția ta, împarte pasiunile tale și are o mentalitate de care te poți folosi pentru a crea o echipă puternică.

Adevărata susținere vine de la persoanele cu așteptări. Cei care nu au așteptări, vor fi mereu acele persoane care înoată în stereotipii precum: ce faci? – bine, nu ai reușit? – îmi pare rău. Practic, acele lucruri spuse fără niciun fel de interes, doar din politețe.

Am avut dezamăgiri de la multe persoane pentru că am avut așteptări de la ele, dar tot aceste persoane mi-au arătat că nu pot avea vreo conexiune specială cu ele. Atât pe plan profesional, cât și pe plan sentimental (na! c-am zis-o!). Uimirea vine atunci când tocmai acești oameni îți spun, cu ochii imenși: ce s-a întâmplat de nu a mers bine? aveam pretenția să reușești..

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.