Au încercat să mă enerveze, aproape că au reuşit

By | România

Se făcea că era o zi superbă de joi în care soarele ardea cu putere zona piteştilor, e o normalitate de altfel pentru timpul respectiv, adică luna iunie. Faptul că te simţeai ca un pui la rotisor era partea a II-a, însă toate la un loc făceau o zi frumoasă, iar dacă mai adia şi vântul era superb. Oana Roman, că glumele cu Oana Roman sunt la modă, probabil s-ar fi sufocat, probabil deja o face, probabil ar fi bine să nu mai fim răi.

Ei, miliţia şi în general miliţienii sunt oameni cu bază, oameni cu cap, dăştia în care poţi avea încredere, iar dacă spui armată, apei deja lucrurile intră sub radical. Oameni buni domnle’, ce  să mai vorbim. Cum există şi concursuri între militari mai nou (că acu’ aflai şi eu), mai exact între Cercurile Militare, mno hai Adrian să ne reprezinţi şi pe noi (Piteştiul) printr-un mic show de ce faci tu, adică dans sportiv. Bun, toate frumoase şi puse cap la cap pentru a pregăti plecarea şi pentru o prestaţie bună acolo, teoretic…

…dar, vă spun sincer, aşa drum, mno mai bine o iau pe Brăila, deşi Brăila poate-i frumoasă. În fine, am plecat, vă mai povestesc că maşina cu care am mers, am mai mers de câteva ori în viaţă, de câteva multe ori adică şi e maşină bună. Dar nu când e lăsată pe mâini străine.

Băi şi-o ajuns pe mâna unui domn, băi şi-o condus domnul ăsta (nu dau nume) de-o mă băgat în sperieţi. El un om bun, tare bun la suflet şi inteligent după limbaj, dar tare aiurea mânuia maşina. A ţinut-o numai în 70 şi 80 km/h, iar când vizibilitatea era bună pentru depăşire, nu domnule, n-o făcea. Era pericol, poate era radar. Cred că şi stejarul de pe câmpie, de altfel singurul în sute de metri se mira de metoda de şofare a acestui domn.

Şi-am ajuns acolo după două ore şi un pic, iar în dăţile anterioare, cu aceeaşi maşină, dar cu un alt şofer, făceam nu mai mult de 70 de minute, pe ceas. Am prestat, apoi am zis să plec. Băi, doar vine şi festivitatea de premiere, hai să stăm, că e în 20 de minute – zise domnul. Au trecut 90 şi nu avusese loc nicio festivitate de premiere. La ora 20.00 se făcea că luam şi eu diploma după două ore de stat aiurea şi plecam acasă. Craiova e un oraş nebun, cu şoferi nebuni, locuri de parcare puţine şi o primăriţă cu două centuri negre. Solomon, zic să taci. În sală, cât timp am aşteptat, sonorizarea era tare bună, atât de bună încât îţi luai lumea-n cap, umiditatea era ridicată, iar mirosul.. apei miros normal. Nu, nu mirosea a praz.. nu exagera.

La întoarcere lucrurile au mers mai bine, înafară de un moment minor, cu oglinda care … în rest nimic rău. Toate bune şi frumoase. Vă mai spun, viaţa e frumoasă şi tare piperată, iar uneori merită să mai iei un bob pe limbă. A, că era să uit, Slatina s-a făcut oraş frumos, tare frumos şi modern. Vă spun, atâtea blocuri turn numai în capitală mai vezi şi e oraş relativ mic. Terase cu un aspect 2.0, cum îi place lui Chinezu, blocuri într-o SINGURĂ culoare, nu papagal ca la alţii (Piteşti) şi străzi bune. La centură mai au de lucrat, că aia e ca drumul la Câmpulung, adică lung, nu prin câmp, dar aproape forestier. Mno atât mă.. că-i suficient.

Vreau să menţionez faptul că respect toate persoanele cu care am făcut acest drum. Toate au personalitate aparte şi s-au dovedit a fi inteligente prin cunoştinţele şi limbajul folosit. Pentru asta vreau să spun RESPECT, deoarece avem nevoie de oameni cu cultură la noi în ţară. M-au făcut şi să zâmbesc, m-au şi enervat, dar toate la un loc, a fost o experienţă de neuitat. 

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.