Casa din Strada Sirenelor, de Octavian Soviany

By | Literatour

Casa din Strada Sirenelor, ultimul roman semnat de Octavian Soviany a apărut anul trecut la Hyperliteratura printr-o campanie de crowdfunding care a prins atât de bine, încât s-au înregistrat aproape 100 de precomenzi.

Prima mea întâlnire cu Soviany a avut loc abia acum. Nu am citit nimic înainte de la el, dar am auzit de talentul său de prozator din cercurile de la Litere.

Trebuia să mă conving și m-am convins.

Structură & compoziție

Romanele horror și de mister nu îmi sunt cele mai pe plac, recunosc, dar când sunt bine scrise n-ai cum să le lași din mână.

Cam așa-i și cu micul roman al autorului român. Bazat pe eșafodaj mistic, în tainele fantastice ale nopții sfântului Andrei, doisprezece invitați care mai de care mai puțin anodin ajung la masa din celebra casă fictivă din Strada Sirenelor la invitația profesorului Faustin.

Numele amfitrionului, dar și numele străzii ne poartă încă de la început în spațiul de după realitatea palpabilă.

Cartea este alcătuită din paisprezece capitole care sunt un melanj între Franța, România comunistă și România actuală. Este, așadar, și o trecere prin istorie.

Poveștile fiecărui invitat sunt așezate în ramă față de evenimentul care-i adună pe toți în seara de 30 noiembrie.

Complexitatea descrierilor realizate de personajul narator, care este întocmai Octavian Soviany, ne oferă o perspectivă regizorală splendidă în care fiecare caracter, fiecare piesă de mobilier, ba chiar și parcurgerea străzilor din București din început sunt vivide.

Într-un fel, se observă destul de bine diferența între realitatea imediată, palpabilă și ceea ce credem noi că ar fi realitate, odată intrați în Casa din Strada Sirenelor.

Un roman scurt și la obiect

Întotdeauna am apreciat scriitorii abili care fac economie de cuvinte pentru a sugera cursul evenimentelor.

Pe la cursurile de creative writing se mai vorbește despre felul în care îți dozezi narațiunea: ritmul lecturii, pauzele pentru descriere, tensiunea unde o pui și cum o faci etc.

În cazul cărții lui Octavian Soviany, e clar că avem de-a face cu un prozator experimentat, abil, care știe ce vrea de la cartea sa.

Nu este o carte obositoare. Ai zice că nivelul detaliilor îți cere o atenție sporită, dar nu se face vreun exces din asta.

Descrierile, tensiunea care se acumulează, misterul care învăluie totul, gardianul serii, Cerberul, care joacă un rol așa interesant pe fundalul tuturor poveștilor care-ți lasă un fior pe șira spinării nu te obosesc în niciun fel.

În timpul lecturii, am găsit o proză fluidă, cu toate că mă așteptam la un mic Balzac, fapt ce mă plictisește astăzi groaznic.

Atenția la detaliu a prozatorului se cunoaște mai ales din portretele realizate invitaților, oferind fiecăruia o caracteristică unică. În același timp, portretistica aceasta ne pune în fața personajelor ca la cinematograf.

Și poate că acest lucru stă în tocmai în intenția autorului, mă refer la cineviziunea din roman. Mai ales că avem și o scenă climax la un moment dat spre final care a fost regizată ca la teatru.

Scena unei morți pregătite

Este o moarte anunțată în carte, dar acest anunț este cumva o butaforie alcătuită aproape macabru, pentru exemplificarea existenței spiritelor, dar nu cât să doboare și o potențială explicație logică.

Acesta-i jocul splendid al lui Soviany, așezarea tacticoasă la granița dintre supranatural și științific. Atât poveștile, cât și ce are să se întâmple în final sunt demne pentru un caracter legendar, dar și pentru alimentarea scepticilor în privința acestor gen de evenimente.

Dimensiunea cărții e numai bună s-o dai gata în două seri sau chiar și o seară dacă ești un cititor rapid.

Am mai identificat și câteva elemente vagi, atât de cunoscute literaturii, cum este orașul K., pe care îl mai vedem și la Matei Vișniec, ca să nu mai pomenesc pe ceh, dar și utilizarea unui oricare sau la Șosea.

E un roman plăcut. Nu mi s-a părut înfricoșător, cât mai degrabă uman. Soviany este un prozator abil, iar următorul său roman, balzacian se spune, va fi și următoarea mea carte pe care o voi citi de la el.

Vreau să mă conving de balzacianismul lui Soviany, care încă de aici mi se pare a fi unul deloc plictisitor, actual, calculat.

Pe Hyperliteratura găsiți de comandat romanul Casa din Strada Sirenelor.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *