De ce ți-e frică, omule?

By | Gură cască

De ce ți-e frică, omule? De ce mi-e frică?

Înainte de anul nou, am fost alături de câțiva oameni la o terapie de grup, dacă-i pot spune așa. Undeva pe-o stradă veche bucureșteană, într-un aer rece, înainte de maldărele de zăpadă de astăzi, pe o noapte devreme și o vorbă ștrengară, m-am trezit în față cu o clădire impunătoare, modernă, portocalie (?), așa să fie, dacă memoria mea e egală cu zero (dar nu absolut).

Iese în evidență dintre toate clădirile de acolo. Pe o plăcuță, la intrare, scrie Clinica Oana Nicolau. Dacă fac ceva neobosit, continuu, în orice formă posibilă, este să mă înțeleg și să mă găsesc. Să fac pace cu mine, pentru a putea întreprinde ceva în exterior sau, de ce nu, pentru a cuprinde exteriorul.

Și dacă ți-e frică, omule, de ce nu combați frica?

Am făcut cunoștință repede cu clădirea. Un aer cald, primitor, cozy, așa-i zice acum în societatea românească. Așa o fi. Dacă aș cere, vreodată, ceva de la o clinică de terapie, ar fi să facă în așa fel încât clădirea să te primească mai întâi și apoi oamenii care lucrează în interiorul ei.

Să simți frica cum palpită în tine, emoțiile cum te sugrumă, dar în fața ta să existe cel mai reconfortant loc. Să te simți contrazis. Să îți simți simțirile contrazise, iară gândurile, niște puroaie mentale, scoase cu penseta pe-o ureche.

Și clădirea asta are calitățile astea. Totul e cald și calm. Culorile, mobila, covoarele sau mochetele, ornamentele, timpurile diferite care se îmbină în fiecare cameră. E ceva de descoperit acolo, mereu.

Primit cu căldură, am așteptat să ne strângem toți și am intrat în conversație. Am râs, am glumit, am făcut exerciții, am aflat lucruri noi, iar la final am plecat mai mulțumit decât ajunsesem acolo. A fost o experiență.

Dacă te simți închis, dacă simți că nu te poți descoperi sau nu poți găsi resorturile acelea prin care să ieși dintr-un impas mai mare, află că acolo nimeni nu forțează mâna nimănui. Sunt atât de calzi și pricepuți oamenii din clinică, încât lasă la latitudinea ta să faci pașii corespunzători. În ritmul tău.

După toate exercițiile pe care le-am făcut, pentru a descoperi cât mai mult din ce fac terapeuții, din serviciile pe care le oferă, după ce am mers legat la ochi printr-o cameră întreagă, fără să am niciun alt punct de sprijin în afară de Andra, pe a cărei mână m-am bizuit să mă ducă la finalul traseului, am plecat în descoperirea timpului trecut și prezent prin camerele special aranjate în funcție de serviciul oferit.

Am văzut astăzi, am văzut ieri ascuns în spatele unei mașini de scris sau în tabloul la care m-am uitat fascinant încercând să mă transpun în bucureștii din Belle Époque. Cu totul, a fost neașteptat.

Vreți să vedeți asta. Vă spun asta. Ți-o spun omule, pentru că e posibil să ai nevoie. E posibil ca, de undeva din interior, o voce să strige și tu să ignori. Nu cred că există o șansă mai frumoasă decât aia să fii om și să trăiești, așa că de ce n-ai face-o? Chiar și cu ajutor, pentru început?

Și dacă simți că ai nevoie de ajutor, ți-l ofer și eu, ba chiar te invit, îți deschid prima poartă. Aici ai o listă cu serviciile clinicii, pe care te invit să le citești cu atenție, iar aici ai echipa cu care poți colabora.

Dacă îmi spui, într-un comentariu aici, cum ți-ai imagina prima experiență la psiholog sau cum crezi că ar putea să te ajute unul, prin tragere la sorți, pe 21 ianuarie, aleg pe cineva pentru o oră gratuită la clinica Oana Nicolau.

Garantez că ajutorul va fi din plin. Mergi pe strada aia, privește și ascultă strada, privește clădirea, las-o să te învăluie, să te primească, apoi cunoaște oamenii, care sunt de excepție, și discută în ritmul tău. Nimeni nu te grăbește.

Mai există totuși, o posibilitate: pentru că trăim în vremurile acestea, mai ai și opțiunea să faci terapie online. Să mulțumim tehnologiei.

REZULTAT CONCURS

Mergem în ordinea cronologică în care au fost lăsate comentariile. Prin urmare, Simona, vei beneficia de o consultație gratuită la Clinica Oana Nicolau. Felicitări!

Mulțumesc!

Save

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

2 Responses to " De ce ți-e frică, omule? "

  1. Mirani says:

    Am atatea probleme incat nici nu stiu cu ce as putea sa incep. De la atacuri de panica, paranoia, frica de a muri, frica de a nu putea controla totul, de a nu-ti putea proteja familia pana la respect de sine scăzut si impresia ca viata mea e îngrozitor de plictisitoare, de..inutila. Cred ca as avea.mare nevoie de acea ședință. Mi-as dori din suflet sa ma asculte cineva, sa ma inteleaga si incurajeze, sa nu ma mai simt.atat de singura si depresiva..

  2. Simona says:

    Cred că prima ședință ar fi una de cunoaștere a mea, ca prim pas către următoarele ce ar urma să vină. Vor fi întrebări despre ce fac, ce familie am și altele asemenea și m-ar întreba de ce am venit eu la psiholog. Și aici aș răspunde că am anumite temeri, rețineri în unele situații și că aș vrea să mi le depășesc. Discut mult cu persoanele apropiate și primesc sfaturi despre asta, dar uneori simt că nu sunt suficient de bine înțeleasă. Cred că psihologul m-ar ajuta și să mă autoanalizez, m-ar face să ajung singură la anumite concluzii, nu doar să-mi spună niște lucruri motivaționale. Asta ar fi de mare ajutor 🙂 Am scris mulți de ”cred că” tocmai pentru că nu am fost până acum și am doar o imagine desprinsă din filme a ceea ce înseamnă vizitele la psiholog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: