După patru ani de liceu

By | Prin viață

Am observat, am simțit, am înțeles, am învățat:

  • cum nepotismul este în floare și crește de la an la an
  • cum oamenii se schimbă radical și adoptă diferite mentalități și principii, majoritatea de prost gust
  • cum e să fii apreciat, lăudat, înțeles
  • cum e să fii înfrânt
  • cum e să n-ai parte de dreptate atunci când o meriți
  • cum e să muncești / să te chinui degeaba
  • cum e să fii prost
  • cum e să iubești ca prostul
  • cum e să te cobori la mintea altora
  • cum e să fii mințit și vorbit pe la spate
  • cum e să cunoști oameni noi ca mai apoi să-ți dai seama, la final, că nu-i cunoști deloc
  • cum e să ai cea mai bună și severă dirigintă din această viață a mea (au fost trei la număr)
  • tipuri de profesori care mai de care…
  • un colectiv unit la nevoie, decimat în bisericuțe în majoritatea timpului
  • cum e să înveți degeaba
  • cum ești privit de lume când ai o opinie solidă și ești blogger (un pericol pentru unii, nimic pentru alții)
  • cum acum nu mai știu nimic din ce mi-a fost predat în acești ani
  • cum e să vizitezi accidental secția de poliție
  • cum e să fii inspirația unora
  • cum e să-ți fie un text plagiat de alții
  • cum e să câștigi primii bani munciți pe cont propriu
  • cum e să scrii pentru un ziar
  • cum e să-ți stăpânești emoțiile, sentimentele și să-ți canalizezi concentrarea asupra unui obiectiv
  • cum e să te autoeduci
  • cum e să fii singur. Da, chiar dacă v-ar putea părea absurd, în anii de liceu am fost un singuratic. Treptat am înțeles și de ce: când mentalitatea ta difera radical de cea a multora, stai în banca ta. Nu știi ceva, nu vorbi, oricum nu interesează pe nimeni. Amuză-te copios pe ce auzi în jur.
  • cum e să prezinți un bal de boboci
  • cum e să faci parte dintr-un sistem educațional la pământ care experimentează ridicarea nivelului de învățământ prin iluzii și burți goale
  • cum e să fii victimă a unei răzbunări, ca elev
  • cum e… cum e….

Atenție, acest articol survine în urma unei descărcări emoționale ce a tot stat să vină de ceva timp acum. Prin urmare, unora dintre cunoscuții mei, le-ar putea suna ceva din rândurile de mai sus ofensator. Vreau să mărturisesc că-mi asum cuvintele și reprezintă opinia mea fermă asupra a ceea ce am trăit în cei 4 ani de liceu. Și cu toate acestea, tot ar mai fi câteva lucruri de spus, dar un om nu spune tot niciodată. Nu?

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

3 Responses to " După patru ani de liceu "

  1. „cum acum nu mai știu nimic din ce mi-a fost predat în acești ani”

    Aici nu-i vina sistemului educational.

    • Înțeleg ce zici tu acolo, dar ca să fiu mai explicit, mă refer la faptul că nu mai știu căci nu s-au folosit metodele în care să reții ceva. Totul a fost mecanic, cuvânt cu cuvânt, nimic concret pus în practică. Un alt lucru este faptul că nici nu voi folosi cunoștințele din liceu în ceea ce urmează să fac. Poate personal, în relațiile mele cu banca.

  2. Laurentiu says:

    As pune in primele randuri laturile care nu au neaparat legatura cu cunostintele din diverse domenii. Faptul ca in liceu te formezi ca om mi se pare cea mai mare realizare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: