The End of the F ** World. Nebunia unui Bonny and Clyde adolescentin

By | Ascultă&Privește

 Atenție, acest articol conține informații din cadrul serialului. Dacă nu l-ai urmărit încă, îți recomand să-l vezi și apoi să revii la acest articol. Mulțumesc. 

Am văzut The End of the F ** World într-o singură seară, dintr-o suflare.

Serialul realizat de britanicii de la Channel 4 a apărut zilele trecute pe Netflix și a făcut senzație. Criticii de specialitate de pe RottenTomatoes i-au acordat nota 10/10.

Metascore i-a oferit o notă de 82/100. Am uitat cât timp a trecut de când un serial n-a mai fost așa aplaudat de critici.

Din punct de vedere al popularității, serialul a făcut și încă face valuri pe internet la momentul actual. Toată lumea e prinsă în vraja lui instant și vă pot spune de ce.

Începe cu un „hook”

Scenariul scris de Charlie Covell, Jonathan Entwistle și romancierul Charles Forsman pe al cărui roman grafic se și bazează întreaga serie începe cu un hook.

Un hook care prinde la publicul young adult în mod special, dar și la cei mai experimentați ca să zic așa.

Instalează o realitate din primele minute, una în care James (jucat de Alex Lawther pe care-l mai știm și din Black Mirror sau Departure) spune: „I’m James. I’m 17 and I’m pretty sure I’m a psychopath.”

Încurajat de apariția actorului a cărui neșansă parcă o știm din acel episod memorabil din serialul distopic amintit mai sus, lucrurile prind repede contur.

Totul se amplifică la primul dialog, când apare și eroina acestui serial: Alyssa, jucată de Jessica Barden.

Un schimb sincer de replici presărat cu umor negru, rece pun la drum intriga care se extinde pe durata a primului episod și a primei jumătăți din al doilea.

Ni se demonstrează astfel că James este un adolescent care și-a văzut mama punându-și capăt zilelor, rămânând astfel marcat pe viață și demonstrând calități reale de sociopat, fiind pe deasupra și asexual, în timp de Alyssa este demonstrația ideală de feminism adolescentin cu nuanță, una destul de extremă.

Per total scenariul este simplu și savuros. Dialogurile cu umor negru, ghidușiu încărcat de elementele care duc spre partea goală a paharului, alături de vocea interioară a fiecăruia dintre personajele principale m-a făcut de multe ori să chicotesc.

E un umor atât pentru fanii comediilor clasice, cât și pentru cei care preferă umorul negru sau cu subînțeles.

Dinamica personajelor

Toate personajele întâlnite în serial reprezintă un caracter aparte. Dinamica dintre ele prinde spectatorul și mi-e și greu să cred altfel.

Ea e tipa care pune multe întrebări, care se deschide ca o floare în fața lui James, iar el e cel cu răspunsurile simple: OK. Asta creează o chimie atractivă între cei doi, intuind potențialul cuplului perfect.

Până și relația dintre cele două detective, DC Teri Darego, o femeie cu orientări sexuale gay și DC Eunice Noon, un spirit matern cald e amuzantă și creează intrigi.

Cuplul central James – Alysson este perfect pentru reprezentarea timpurilor actuale, dar cu precădere pentru copiii veniți din familii nepotrivite, cu o copilărie agitată.

Ea este o nesăbuită, aruncându-se în experiențe cu avânt, dar în același timp joacă și rolul de conducătoare, aș zice că ea ar fi stratega, dar locurile se inversează adesea.

El e mai retras și ilustrează o dragoste platonică excepțională față de ea. Foarte interesant modul în care se intensifică sentimentele sale pentru Alysson. Treptat și în niciun caz exagerat.

Bonny and Clyde dacă ar fi fost adolescenți

Prin faptul că produc o serie de ilegalități din cauza hazardului, ajung să aducă foarte mult cu cuplul celebru Bonny and Clyde.

Desigur, lipsește jefuirea unei bănci, dar poate că-n sezonul următor vom întrezări și asta, deși finalulul primului sezon nu-i suprinde într-o ipostază prea îmbucurătoare.

Nevoia lor de libertate depășește orice limită și ni se ilustrează și felul în care viața dă pe afară, iar atunci simți că-i sfârșitul din orice perspectivă.

În același timp sfârșitul reprezintă și-un început, iar circularitatea asta parcă-l face și mai frumos.

Feminism

Alysson e un personaj foarte atractiv. O tipologie de adolescentă cu care rar te întâlnești și care tace și face.

Această putere care i se conferă în poveste este una menită să ghideze către „femeia super erou”. Cu toate acestea, nu funcționează la parametri etici în lumea noastră, lucru pe care-l vedem și-n serial.

Mi-a plăcut, totuși, inteligența cu care a tratat multe scenarii. De la întâlnirea cu tatăl lui James până la tipul care i-a luat cu mașina din drum și s-a dovedit ulterior a fi un pedofil.

E un tip de feminism atipic reprezentat într-un serial atipic. Atractiv, dar nu ideal. Mai bine oricum decât majoritatea.

Prin empatia și compasiunea de care dă dovadă Alysson, feminitatea cu care se desfășoară în fața lui James, mai ales când dansează, nebunia cu care îl aduce pe Topher într-o casă necunoscută ca să-și satisfacă plăcerile, felul în care conduce lupta pe principiul „fight or flight” alcătuiesc un tablou memorabil și cu totul aparte.

Desigur, merită să-l urmărești

Poate m-am entuziasmat eu prea tare și nu e chiar atât de grozav. Până la urmă nu pot să spun că expertiza mea în cinematografie e extraordinară.

În ceea ce privește însă prezentarea unei povești, acolo mai cunosc câte ceva. Iar povestea asta m-a atras prin felul în care mi s-a prezentat.

Și nu numai că m-a atras, ci m-a introdus într-un fel în ea și m-a făcut să simt alături de personaje o varietate de emoții. Lucru care nu mi s-a mai întâmplat de ceva timp într-un serial. Poate de la Bojack Horseman.

Spor la binge! M-a supărat tare faptul că un episod are 20-și-un-pic de minute.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
elefant.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *