Festivalul Ţuicii Coşeşti, 2012

By | Eveniment, România

Duminică dimineaţa, fresh împreună cu ai mei m-am urcat în maşină şi-am plecat spre Coşeşti. De ce? Păi am aflat că acolo are loc pe data de 15 iulie, Festivalul Ţuicii, ediţia a XI-a. Situată la doar 30 de km de Piteşti, n-a fost vorba decât de maxim 30 de minute de mers cu maşina. Drumul ca din totdeauna a dat bătăi de cap, fiindcă, toată lumea ştie drumul Piteşti – Mioveni şi mai apoi spre Câmpulung, un dezastru.

Surpriza plăcută a fost să văd DN 73, a.k.a. E 574 în modernizare. Se pare că se ţinteşte pentru patru benzi, câte două pentru fiecare sens. Un kilometru şi jumătate de drum proaspăt asfaltat şi vă pot spune că e vis, e ceva ce n-am crezut că voi vedea pe DN 73, ce e drept, porţiunea până în Domneşti, că mai mult e greu, dar nici n-am fost şi nu le ştiu planurile. Oricum, o surpriză plăcut, jos pălăria şi continuaţi treaba. Menţionez că se muncea de zori, nimeni nu stătea.

Drum din nou bun şi pe la Domneşti spre Coşeşti. Un lucru destul de ciudat mi s-a părut lipsa pancartelor prin comună, abia dacă am observat unde să virăm la dreapta pentru a ajunge în Valea Păcurarului, locul unde se desfăşura festivalul. Dădea cumva impresia de lipsă de publicitate, parcă ar fi fost festivalul lor şi numai al lor, undeva ascuns printre dealurile Argeşului.

Ajuns acolo, poliţie destul de multă ceea ce mi s-a părut OK pentru siguranţă, trafic bine controlat, spaţiu suficient de parcat, aici n-au existat probleme. Observ scena, o scena care parcă era acolo de ani de zile, făcut din pământ asemănător caselor ce le vedem în comune, vechi de zeci de ani. Am uitat să menţionez că drumul până în poiană este unul forestier, destul de greu de acceptat de scutul unei maşini cu gardă medie, dar frumos, foarte frumos.

În fine, scena amplasată undeva în vârf de deal, iar în vale festivalul în sine. Destul de ciudat aici, distanţa între vizitatori şi artişti fiind destul de mare, iar dealul, credeţi-mă, nu era chiar uşor de urcat şi coborât, mă refer între scenă şi locul unde sfârâiau grătărelele.

Personalităţile piteştene au fost şi ele prezente, iar din câţi am observat eu, am putut să-l remarc pe primul Piteştiului, domnul Tudor Pendiuc, prefectul Argeşului Constantin Nicolescu, primăriţa comunei Coşeşti Elisaveta Tudose, din partea Centrului Cultural Piteşti am mai putut de asemenea s-o remarc pe doamna Carmen Dumitrache.

De apreciat oamenii ce au venit, civilizaţi, ţuica de toate felurile, iar pe lângă asta am mai văzut standuri cu port tradiţional, opinci, pălării, ii. Iar la fiecare stand erau oameni îmbrăcaţi tradiţional, care prezentau portul naţional, foarte frumos.

La intrarea în festival, un meşter popular îşi poziţiona exponatele cât mai bine. Carul cu boi, păpuşari, trăsuri, diferiţi omuleţi, o artă ce îmbina trecutul cu prezentul. Excepţional lucrate.

Pe partea cealaltă, bâlciul tradiţional românesc s-a menţinut, dar de data aceasta cu un trend de altă dată, parcă adus din trecut. Rulete, aruncatul mingii în sticle, diferite concursuri prin care câştigai maimuţoaie, sticle de vin şi ornamente tradiţionale. De apreciat organizarea şi standurile, chiar am avut ce vedea, cu toate că spaţiul festivalului a fost relativ mic. Aici nu înţeleg de ce, până în Poiana Păcurarului, mai trecusem prin alte câteva destul de întinse.

Muzică populară, oameni gata de distracţie, o îmbinare între trecut şi prezent. De ce n-am scăpat totuşi, a fost canicula, care s-a pus grozav de bine pe la mijlocul zilei. Grătarele ce sfârâiau o încurajau parcă şi mai mult.

Chiar mi-a plăcut şi voi avea grijă să îmi trec acest eveniment în calendar şi data viitoare. Este plăcut să mergi cu familia, poate chiar cu întreg neamul pentru distracţie garantată. Este un loc perfect de observat tradiţionalul românesc, cu ţuica noastră cea mai bună şi modernismul adus de terasele cu bere şi mici, concursurile de tras la ţintă şi alte standuri pline de lucruri ca ochelari de soare şi brelocuri.

Diseară festivalul se încheie, aşadar, încă mai aveţi timp pentru a ajunge şi a gusta câteva ţuici, a asculta o muzică bună şi a mânca un mic. 😀

 

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

One Response to " Festivalul Ţuicii Coşeşti, 2012 "

  1. Alex N. says:

    Frumos ca in unele zone inca se mai practica astfel de chestii. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: