Fotbalul în Pitești este în stop cardiac

By | Spuneri

Când eram mic, tata mă lua de mână și împreună mergeam la stadion. Mergem să vedem Argeșul nostru, îmi zicea și era într-o anumită măsură la fel de entuziasmat ca mine.

Din păcate, spre rușinea mea, chiar nu mai țin minte primul meci la care am asistat pe stadion, nu mai țin minte fiindcă au fost multe. Multe în galerie, multe stând jos și spărgând semințe, multe având același entuziasm ca la început. F.C. Argeș este echipa cu care am crescut, prin care fotbalul prima dată mi s-a arătat. Este echipa la care am jucat în anii mei de generală.

Erau momente când fugeam din cartier, urcam la stadion alături de un alt tovarăș și găseam oameni de care ne rugam să ne ia pe biletul lor ca să putem urmări meciul. Nu aveam nici bani de bilet, eram mici și nu eram lăsați să intrăm de capul nostru.

Erau alte vremuri pe atunci. Stadionul era aproape plin la fiecare meci, chit că se juca împotriva unei echipe de mijloc de clasament, din partea a II-a a clasamentului sau o echipă fruntașă. Fotbalul la Pitești se simțea altfel, era un fanatism imens. Când un stadion întreg striga Argeșul! atunci indiferent că erai un oaspete în vizită sau că erai în galeria adversă, trebuia să păstrezi liniștea și să asiști la spectacol, un spectacol care n-avea nevoie de descriere.

Aniversările clubului erau o sărbătoare la stadion, vechii jucători ai echipei și actualii (de atunci) membri se întreceau într-o partidă de fotbal spectacol la care asistai cu plăcere.

Astăzi, aproape la fiecare intrare în oraș, mesajele de genul: Pleacă din Trivale! sunt primele ce-ți ies în cale lângă clasica lalea cu Bine ați venit! Este primul lucru pe care un străin nu cred că ar trebui să-l știe, dar uite că fanatismul suporterilor nu a scăzut, echipa este încă ceva de preț la care oamenii orașului acestuia industrializat până la refuz nu vor să renunțe. Și nu vor renunța.

Asta am văzut și aseară. Ceea ce nu am mai văzut, a fost entuziasmul de altă dată. Nimeni nu mai era gata de acțiune, toți cu pungile de semințe gata să le termine până la pauză, cu injurăturile pregătite (altfel chiar nu se poate..nu știu cum să vă spun) și eventual la un scor urât să plece acasă după minutul 30.

Penescu nu mai este suportat de către nimeni. Echipa nu mai este ce-a fost. Jucători de vârsta mea compun acum lotul FC.Argeș, marea echipă a lui Gicu Dobrin, cea cu două titluri de campioană, cea care a jucat cu Real Madrid, cea care a învins Nottingham Forest.

Eu cred că actualii jucători de la echipă nici măcar n-au habar de istoria clubului. Pentru ei, 6 milioane, de altfel cum se vehiculează că ar avea salariile, nu sunt bani; pentru asta nici nu joacă. Ne-au arătat foarte bine ieri lucrul acesta. Gafe peste gafe, probabil din lipsă de experiență, probabil din lipsa chefului, cine știe.

Mioveniul le-a administrat o doză de fotbal, un 6-0 categoric, rușinos pentru noi, dar nu pentru ei. Nu pentru jucătorii alb-violeți. Ei n-au ce pierde, decât un meci, atât, un simplu meci pentru care la finalul lunii își vor primii banii, se vor duce în primul club de manele și îi vor petrece.

Din cauza asta lumea nici nu mai vine la stadion, nu are pentru cine. Galeria s-a săturat să urle aceleași mesaje către un surd. Probabil și un surd ar fi înțeles, dar el nu. Singura soluție care a mai rămas… este ca acest club să supraviețuiască și să n-o pățească ca celălalte echipe (Universitatea Craiova, Poli Timișoara sau FC. Național). Iar pentru asta, acest surd trebuie să vândă echipa.

Din ce-am văzut aseară, din puținii spectatori (dar credeți-mă, aseară chiar au fost mulți față de cei 100-150 care vin la meciurile de liga a II-a), toți aveau același mesaj pe care îl purtau cu ei, aceeași cerință: Penescu, vinde echipa, pleacă! La început de câțiva oameni, la 5-0 de un întreg stadion într-un cor de fluierături.

Aici s-a ajuns, aici s-a umplut paharul. Fotbalul din Pitești moare.

Chiar dacă probabil veți spune că avem parte de prea mult fotbal în ziua de astăzi, într-un oraș ca Pitești, așa ceva nu trebuie să se întâmple. Piteștiul fără echipa fanion ar fi un oraș fără reper pe hartă în lumea sportului. Că există echipa de baschet și de handbal? Într-adevăr, dar ele nu vor putea niciodată oferi meciurile și istoria scrisă de clubul alb-violet.

Prin oraș umblă o vorbă: Dobrin s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea în ce hal a ajuns echipa sa de suflet.

sursa foto

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

2 Responses to " Fotbalul în Pitești este în stop cardiac "

  1. Andrei says:

    Din pacate,mare adevar graiesti.Imi aduc si acum aminte de acel 5-2 contra lui Dinamo in care mii de suporteri incurajau echipa.Tot noi suntem cei care trebuie sa facem ceva,ca echipa sa nu “moara”…..Forzza Viola!

  2. […] Acum aproximativ doi ani de zile, mă întorceam de la ultimul meci văzut de mine pe stadion și în care a jucat F.C. Argeș. Apoi am scris asta. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: