Impresii din Bari

By | Gură cască

Luna noiembrie. Grupul de chat al prietenilor e mai agitat ca de obicei. Cineva tocmai a găsit o ofertă low cost pentru un zbor de doar o oră și 25 de minute.

Destinația? Bari. Perioada? 29 decembrie – 1 ianuarie. Ora zborului? Prânz dus, după-amiaza întors. Cum nu se poate mai bine. 

Costul? 340 de lei. Dus – întors. Cu cine? Wizz Air.

Dacă a fost o țară pe care nu am vizitat-o până acum și care era la îndemână, să spunem, asta era Italia.

Italia a avut farmecul ei asupra mea. Am visat grădinile din Toscana citind despre renaștere. Am mers cu mașina pe Autostrada del Sole, care străbate țara de la nord la sud, de-a lungul cizmei.

L-am citit pe Dante și am simțit aerul proaspăt de acolo care l-a inspirat spre cartea lui atât de cunoscută.

Într-un final aveam să ajung.

Când am coborât din avion, un aer sărat, de mare, mi-a plesnit simțurile. Briza mării se simțea până pe aeroport. Deși era soare, temperatura plăcută, vântul care bătea necontenit te făcea să te strângi în tine.

Am fugit de frig ca să găsesc un frig când mai blând, când mai năprasnic. 

Cu toate acestea, am descoperit acolo un aeroport modern, refăcut cu fonduri europene.

Pentru un oraș care în 2004 număra undeva la aproximativ 328.500 de locuitori, felul în care modernitatea își face loc printre clădirile seculare lasă impresia de respect față de o istorie lungă, zbuciumată.

Bari a fost unul dintre cele mai importante orașe ale Imperiului Roman de la Răsărit. Important centru comercial, orașul a fost sub asediu de câteva ori, ba chiar și sub dominație bizantină.

Acest lucru se întrezărește în clădirile sale. O combinație de arhitectură grecească, bizantină și romană alcătuiesc un creuzet plăcut ochiului.

Clădirile din Bari vorbesc istorie. Aproape toate restaurate, inclusiv castelul Normanno-Svevo și basicile semnificative din oraș, precum San Nicola, unde se găsesc rămășițele Sfântului Nicolae.

Să intri într-o catedrală catolică rămâne pentru mine asemenea pătrunderii într-un univers sacru, spațios, în care gândurile sunt lăsate să zboare.

Nu există picturi ecvestre sau religioase în interiorul bisericilor. Există doar arhitectură, păstrată, consolidată, la care se adaugă obiectele de cult specifice religiei locale.

Asemenea Salonicului, străzile din Bari sunt înguste, majoritatea cu sens unic, nesemaforizate, iar pietonii și mașinile conviețuiesc bunei înțelegeri.

Cu toate acestea, italienii sunt grăbiți. Pe străzilor lor mici, claxoanele, mașinile, urletele, fac o zarvă nefastă, parcă, unui oraș atât de cochet.

Aici nu există mall-uri. Nu există shopping centers. Influența capitalismului american parcă n-a afectat Bari pe modelul cuștilor cu multe etaje și geamuri, unde lumea se răsfață după cum i-e intelectul mai dezvoltat.

Aici există magazine. Dar, ca să înțelegem, dimensiunea orașului poate fi redusă la un Galați sau Craiova de-ale noastre.

Și în dimensiunea asta, găsim Dolce & Gabbana, Emperio Armani, Zara Home, skate shops, dar toate amplasate pe bulevardele din orașul nou. Nu erau aruncate într-o clădire. Și toate respectau arhitectura locului.

Și astea sunt doar câteva. Am zărit o groază de magazine de fițe. 

La capitolul modă, italienii nu se lasă mai prejos decât grecii. Dar dacă grecii sunt oameni mai deschiși, italienii își etalează stilul într-o aroganță nu supărătoare, dar suficient cât să îți dai seama cu cine ai de-a face.

Limba engleză le e străină. Vorbim engleza mult mai bine și mai des la noi în țară decât acolo. E un spirit naționalist puternic, dar le știm istoria și putem înțelege de ce e astfel.

Aici am cunoscut, dacă nu italieni, africani veniți din Senegal, Gambia sau Zimbabwe. Toți artiști, ca să vezi.

Și ei mi-au lăsat cea mai frumoasă impresie de acolo. Chiar dacă numărul lor este destul de mare, întrezărindu-i la orice colț de stradă, fiind controlați de poliție și considerați purtători de boli, eu am avut norocul să cunosc câțiva la un club de raggae din oraș.

Ce oameni. Câtă lumină în ochii lor. Câtă lumină în condițiile în care au făcut deșertul Sahara în 9 zile. Au venit, cum s-ar spune, manual din Africa până pe vechiul continent ca să-și facă o viață.

Și încă cred. Cred într-un idealism care, de altfel, e comic dacă n-ar oferi o perspectivă optimistă (ce concept fals), hai să zicem fericită.

I believe that one day, my friend, we will all be united as one.

Tăria lor de caracter (altceva care, de fapt, nu există științific, dar în lipsă de explicații mergem cu această convenție) m-a impresionat foarte mult.

Unul era rapper, altul era dj. Majoritatea erau dj. Nu știu cât de multă muzică aveau la bord, dar se descurcau și asta conta cel mai mult pentru ei.

Au fost mai prietenoși decât orice italian, chiar dacă pe cei pe care i-am cunoscut s-au băgat repede cu noi în seamă și am făcut schimb de experiențe muzicale.

La capitolul preț, Bari este un oraș din zona euro. Așadar, vă așteptați din start la prețuri mai mari, iar asta doar pentru că moneda noastră națională e fix praful de pe bibliotecă.

Altfel, prețurile sunt exact ca la noi. 1,50 euro sticla de Cola la jumate. 6,50 euro un prânz în oraș. Călătoria cu trenul de la aeroport către centru a fost 5 euro. Apropo, întreaga linie ferată a fost realizată din fonduri europene.

Hainele, în cazul în care vă gândiți să mergeți să vă luați ceva de acolo, se învârt între 50 și peste 100 de euro.

Țara geme de corupție. Mi-au spus-o localnicii. Și cu toate astea, am putut vedea la fiecare trecere de pietoni locuri special realizate pentru oamenii cu dizabilități sau cărucioare pentru copii.

Pontonul oferă o vedere superbă cu orașul de la coasta Adriaticii. Oamenii au știut să marketizeze frumusețea zonei, iar numărul de turiști destul de mare este explicabil.

N-o să vedeți așa ceva la Craiova sau Galați.

Grăbindu-mă acum să scriu toată întâmplarea asta, mă supără, fiindcă ar fi multe de spus, și al naibii dacă aș prefera să le spun sub formă de articol de blog.

Aura pe care o poartă orașul ăsta, care mi-a transmis-o și mie, alături de oamenii lui merită mai mult decât un simplu articol pe blog. La fel și întâmplările.

De aceea am să mă opresc aici și am să reeditez povestea, fără informațiile astea de turist, cândva într-o carte.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *