În autobuze se citeşte

By | Spuneri

În general merg pe jos, oriunde aş merge, în orice colţ de oraş, o fac pe jos. Îmi place mersul pe jos, simt că astfel îmi pun gândurile în ordine, mai analizez lumea, îmi tonific musculatura, mă rog, chestii omeneşti. Azi am luat autobuzul. Cred că sunt ani de când nu m-am mai urcat într-un mijloc de transport în comun. Mai ţin şi acum minte zilele când eram mic, mergeam alături de tatăl meu sau de bunica-mea cu aşa zilele maxi-taxi-uri, la mare război pe vremea acelea cu autobuzele.

De atunci am pierdut noţiunea timpului, ştiam că un bilet costă 50 de bani de acum, un bilet de maxi-taxi, la autobuz era parcă mai puţin, dar nu sunt sigur. Detalii. Îmi cumpăr bilet şi mă pun într-un loc aproape de ieşirea din mijloc, nu am foarte mult de mers. Lângă mine o fată cu părul de un roşcat intens se aşează. Îmi zâmbeşte. Zâmbesc şi eu. Îşi aduce poşeta în faţă şi o deschide. Trag cu ochiul pentru a vedea mai bine. Ochii ei sunt albaştrii precum un lac de munte limpede, iar buzele precum piersicele coapte, numai bune de muşcat din ele.

Stai aşa, unde mă duc ? revenim. Scoate o carte, citeşte „O dramă la vânătoare”. Nu rău, Cehov are un stil aparte de a relata, iar cartea aia ţin minte că mi-a plăcut. Motiv pentru care mă bag în discuţie cu ea : „îţi place cum scrie Cehov ?” o întreb. „Da, până acum, asta e prima carte pe care o citesc, scrisă de el, în general nu mă dau în vânt după drame..”, consimte ea. Nu mă privea în timp ce vorbea, era atentă la rândurile paginii la care se afla. „Cu asta o să începi să le placi” îi spun în grabă deoarece se apropia staţia unde trebuia să cobor. „O să te anunţ în cazul acesta, apropo, mă cheamă Elena”. Elena, frumos nume, Ela, prescurtarea mea favorită. „Sebastian, încântat de cunoştinţă, scuze, am şi uitat..!”

Nu am apucat mai mult, a venit momentul în care a trebuit să cobor. În autobuze se citeşte, iar eu asta nu ştiam. Nu cred că am ştiut vreodată, data viitoare iau acelaşi autobuz când mai merg în vizită prin locuri necunoscute. Scot aparatul din ghiozdan şi încep să fotografiez zona, un apus se vede la orizont printr-o serie de blocuri gri, umede şi apoi o pădure desfrunzită şi liniştită.

sursă foto

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

5 Responses to " În autobuze se citeşte "

  1. Paul says:

    Înafară de moşnegi, tineri nu am prea văzut citind pe autobuz. Şi moşnegii citeau ziarul.. nicidecum o carte.

    Apropo, de când te cheamă Sebastian ? 😀

    • Adi says:

      Sebastian il cheama pe personajul principal din fragmentul de mai sus. Ma plictiseam efectiv si mi-a venit in cap sa scriu ce e mai sus, aproximativ fictiune. In autobuze se mai si citeste.. 😉

  2. salih says:

    Avand in vedere ca folosesc autobuzul aproape zilnic as putea spune ca da, chiar se citeste in autobuz, dar doar 0.1 %. Dar in schimb ma intalnesc zilnic cu certuri dintre controlori si calatori, tigani ( mai bine zis persoane cu etnie rroma ca sa nu intre la rasism) si batrani care se plang ca ii doare in spate si se tot imping in tine ca sa te ridici si sa le cedezi locul.In rest cam asta e aventura din RATA.

  3. Florin says:

    Eu am văzut vara trecută, mai mulți tineri citind în parc, dat fiind faptul că la mine în oraș autobuz nu există, e oraș destul de mic.

  4. Clax says:

    Acum e la moda sa citesti presa de pe iPad :>

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: