Încerc să spun ceva aici

By | Spuneri

Blogul ăsta trăieşte de aproximativ doi ani de zile. Aşadar, de la vârsta de 14-15 ani scriu pe el, acum am ajuns la 17 şi tot nu mă satur. Niciodată în schimb nu am ştiut dacă alergătura asta pe taste are vreun efect, dacă cineva citeşte, dă din cap şi la prima întâmplare face în genul cum am făcut eu. Nu ştiu dacă s-a înţeles în unele articole în care am pus suflet (pun în toate, dar mă refer la categoria celor speciale), care a fost mesajul. Deşi am scris cu toată inima şi am încercat să mă fac cat mai clar, se pare că acolo nu am primit feedback-ul necesar, dar am mers mai departe. Nu mă chinui să scriu, este o plăcere lucrul ăsta pentru mine, e un fapt care mai târziu sper să se materializeze în şi mai bine, de aceea ţintesc la jurnalism. Bineînţeles, nimeni nu mi-a zis că aş avea talent şi că aş merge bine la jurnalism, e un lucru pe care îl cred eu şi îl vâd realizabil. Am întâlnit tot felul de persoane pe drum, dar acum am impresia că nu dau suficient. Faptul că nu am făcut o normă de articole, că nu m-am implicat destul, că nu am realizat o mână de cititori cu care să comunic, mă face să mă simt vinovat. Mă face să cred că sunt un singuratic, că scriu aici de nebun, dar scriu cum ar veni tot pentru mine. Mă lupt cu boala asta psihologică de ani de zile, îmi zic c-o să treacă, că-i doar o altă perioadă. Da, e o alta perioadă a acestei boli nesfârşite. Caut la nesfârşit cheia cu care să deschid uşa lumii, dar nu reuşesc. Primesc atacuri, peste atacuri, chiar dacă acele atacuri la o simplă cerinţă de explicare cu dex şi logică, primesc alte bazaconii.

Niciodată nu am ştiut dacă acest blog a fost vreodată util cu ceva sau a însemnat ceva pentru cineva. Dacă n-a însemnat ceva pentru cineva, ştiu sigur că a însemnat pentru mine. Ăsta a fost, este şi va fi în continuare locul meu de joacă, locul în care lucrurile vor fi spuse ca un discurs al preşedintelui. Un discurs al meu pentru toţi cunoscuţii şi toti necunoscuţii. Poate nici din articolul ăsta nu s-a înţeles ceva concret, poate am aiurit-o prea mult..

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

4 Responses to " Încerc să spun ceva aici "

  1. […] This post was mentioned on Twitter by Anghel Adrian, Anghel Adrian. Anghel Adrian said: Încerc să spun ceva aici: Blogul ăsta trăieşte de aproximativ doi ani de zile. Aşadar, de la… http://goo.gl/fb/raDnx […]

  2. val33ntyn says:

    La cat mai multi ani, si eu simt exaxt ce simti tu si fac blogging de doar 7 luni si ceva de zile, nu stiu cum voi fi pete 1 an si ceva, vom trai si vom vedea 🙂

  3. Koraltan Salih says:

    ” Dacă n-a însemnat ceva pentru cineva, ştiu sigur că a însemnat pentru mine.”
    Adi incep prin a spune expresia pe care o mai auzim in filme sau chestii de genul acesta”Nu esti niciodata singur”.In viata e important sa faci ceea ce trebuie sa faci, dar sa o faci cu placere si nu din nevoie.Am inceput sa citesc blogu’ tau de cand ne-am cunoscut pe a 9a.si de atunci incerc pe cat de mult pot sa ma tin la curent cu toate articolele.Si sincer;CHIAR MERITA CITIT.Nu stiu pe altii(nu sunt sigur ca e bine expresia, dar mie mi se pare logic) poate lor nu le pasa pentru ca nu au de ce, pe ei nu-i incalzeste cu nimic ca scrii tu ceva aici.Mie insa imi pasa pentru ca ceea ce scrii tu aici uneori ma face sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac ceva(de exemplu articolul despre persoanele cu “Despre ce e vorba. Nimic ma”) sa rad la unele articole nu pentru ca ar fi bazaconii ci pentru ca ceea ce ai scris ma amuza, sa iti dau de multe ori dreptate ca unele lucruri in tara asta(nu ma refer la politica ci la comportamentul persoanelor) nu merg asa cum ar trebui.
    Si in final iti urez inca 170 de ani de bloging;)

    • Adi says:

      Nu pot sa zic decat, multumesc si na citeste-mi blogul in continuare ! :)) (mai pe fata de atat, nu am putut sa-ti zic) 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: