„Jane Eyre” de Charlotte Brontë

By | Literatour

Am terminat cartea aceasta de o săptămână și tot de o săptămână am trecut la „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, în studiul meu față de literatura victoriană.

Am fost nehotărât dacă să scriu despre această carte atât de cunoscută sau nu. Într-un fel mi-e și teamă, fiindcă există atâtea păreri despre cartea aceasta și atâtea studii și eseuri de critică și nu numai făcute după ea, încât îmi vine să mă fac mic și să intru la loc în vizuina mea.

Curaj, am zis. Curaj a fost, curaj este.

Două zile m-am tot gândit de ce cartea aceasta nu m-a impresionat atât de tare. Adicătelea, ce avem? Un bildungsroman care urmează cursul normal al stilului, fără devieri sau întâmplări fenomenale. Mare brânză. Basmul „Harap-Alb”¹ a fost mai fascinant decât asta.

Ajutorul a venit din partea profesorului Arnold Weinstein cu care, fericit vă spun, învăț chestiuni nemaipomenite despre The Fiction of Relantionship pe Coursera.

Dânsul mi-a transmis să mă uit la text, nu la firul narativ în ansamblu (adică la întâmplări).

charlottte bronte - jane eyreM-am uitat la text și în cele din urmă am înțeles.

Opera aceasta merită citită pentru vocabularul utilizat pentru respectiva vreme, pentru modalitatea ilustrării narațiunii pentru respectiva vreme, pentru modul în care a fost scrisă.

Această carte reprezintă deschiderea unui nou drum pentru romanul modern ce avea să vină.

Autoarea a păstrat într-un mod aparte vocabularul de basm (cum ar fi scena în care-l descrie îndeaproape pe domnul Brocklehurst ca pe un lup malefic, când o ia în brațe, în salonul doamnei Reed), dar și maturitatea prin instrospecția și conștiința mereu prezentă de-a lungul timpului (ceva nou la acea vreme).

Se folosește de părțile corpului omenesc pentru a le atribui personalității unui personaj, o unealtă nouă a vremii respective, în literatură.

Iar pe deasupra tuturor acestor chestiuni, Charlotte Brontë a pus imaginea unei femei într-un bildungsroman. Până la acea vreme aveam numai băieți care devin bărbați înfruntând problemele vieții. Acum lucrurile s-au schimbat.

Mai apoi imaginea femeii la acea vreme era una de prințesă ce așteaptă să fie salvată, ba chiar fără o voce anume. „Doamna Bovary” este un exemplu de carte în care femeia, personaj principal, nu realizează nimic pozitiv și sfârșește tragic. Aici sfârșitul este „Reader, I married him!”.

Asta, de fapt, reprezenta totul pentru femeie în era victoriană. Să fii căsătorită, fericită, cu omul potrivit după starea potrivită. E acest „be all, end all” al romanului. Aici se pune capăt tuturor barierelor. Ultima a fost dechisă, de aici viața e împlinită și privită altfel.

Da, este o poveste de dragoste în plan secundar ilustrată prin maturizarea micuței Jane Eyre spre adolescenta și femeia Jane Eyre. Este romanul care a dat peste cap literatura și a pus în scenă cu totul altceva față de ce aștepta lumea.

A cultivat independența și optimismul femeii din acea vreme și din prezent, fiindcă Jane Eyre este un exemplu de femeie.

Acum că am realizat ce tot nu reușeam, vă pot recomanda cartea împăcat cu faptul că v-am spus câteva chestiuni de urmărit. Nu e o carte plictisitoare, poate fi dacă nu citim în detaliu.

Adevăratul spectacol al acestei cărți, nu stă în narațiunea în sine, ci în cuvintele ce-o compun și felul cum au fost alese.

Cartea se poate culege de aici.

——————————————————

¹Basmul „Povestea lui Harap-Alb” scris de Ion Creangă și apărut în anul 1877. 

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

One Response to " „Jane Eyre” de Charlotte Brontë "

  1. […] atât de tare. Adicătelea, ce avem? Un bildungsroman care urmează cursul normal al stilului, adispune.ro cateva secunde 0 […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: