Lumea în septembrie

By | Spuneri

E rapidă, se învârte pământul cu mine. Totul e la o viteză fenomenală, nu pot citi şi-mi tremură mâinile ca cel mai al dracu fumător. Încerc să mă adun, dar nu pot, nu mă găsesc nicăieri, iar pe feţele oamenilor citesc cuvinte care mi se repetă după în cap de multe ori. Decizii, multe exclamaţii prin imperative extraordinare, nimic liber. Totul într-un mecanism de un profesionalism superb, nimic natural, nimic de la sine. Totul se învârte, totul are un scop, totul, spun totul, mersul pe stradă are un ţel. Nu văd om, mai tânăr care să se plimbe relaxat, nu, văd încordare, puţină tristeţe, alergătură totală. Fugim unii de alţii, ne ascundem sub privirile serioase de oameni maturi, unii mai maturi decât alţii. Sunt unii care fac şi ei o diferenţă, îndrăgostiţii, dar ce mai vor şi ei ? nu e suficientă tristeţe, mai vin şi ei să o arunce parcă în aer. O picătură dintr-aceasta într-o mare ca a lumii ăsteia, parcă nu se merită. Nu, nu vrem să mai vedem şi asta, parca nu-i de ajuns ?

Şi dăi şi dăi.. mergi şi ai un ghiozdan în spate, stai să nu uiţi ceva, da.. un domn un faţa ta cu servieta în mână şi cravata strânsă de gât, e cald afară, nu contează, serviciul o cere. Că-i place, că nu-i place. N-o face foarte natural, fiindcă văd pe faţa lui, e iritat de faptul că aleargă spre servici, are un scop, să-şi hrănească familia şi să-şi plătească datoriile, dar nu trăieşte liniştit. Linişte, da, unde am ajuns, la linişte. De mult mi-a plecat din faţă şi cuvântul ăsta, linişte.. de altfel n-ai cum să-l spui, nu când ai şerpi în preajmă. Hai linişteşte-te măcar acum, bea un ceai şi uită-te la tv. Milioane de oameni stau seara într-un fotoliu la tv, se uită-n sec, în gândul lor zace ziua de mâine. Mâine şi din nou mâine, iar peste o săptămână, un weekend într-un pat, somn. Am ajuns să generalizez, halal articol, din nou titlul e mai mult o formă. În primele rânduri e titlul, da, pe acolo pe undeva. Ciudat se mişcă totul, iar ideile îmi zboară prin cap, nu ştiu ce să tastez mai întâi, scriu ceva, şterg, formulez altcumva. Nehotărâri deci, încă un lucru. Începe să prindă contur ceea ce vreau să spun ? vorbesc prea ciudat ? poate că da poate că nu. Cine ştie ce înţelegi tu, eu îţi scriu, iar cumva ceea ce-mi imaginez eu, faţă de ce-ţi imaginezi tu e total diferit. Poate tu vezi colorat totul, cu soare, poate eu îl văd într-un alb negru şi o ploaie seacă şi un frig tomnatic care zboară hainele tuturor de pe stradă.

Fugi şi realizează-te..

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

One Response to " Lumea în septembrie "

  1. Andreea says:

    Deobicei lumea în septemebrie e foarte grăbită,mai ales că acum începe totul,nu mai are nimeni timp să vadă dacă afară e soare sau plouă,am început să nu mai am nici eu timp de asta.

    Trebuie să mă grăbesc să fiu gata,la şi 29 am autobuzul,graba asta …

    Hugs.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: