“Nu mă supăra că vin cu X”

By | România

definirea_termenului_de_violentaFacem noi glume şi râdem în hohote când mai auzim replica de mai sus, dar uite că de la glumă şi până la faptă e doar un cuţit şi o doză nebunească de curaj. Eu rămân perplex la ceea ce se întâmplă astăzi în şcolile din România. Sunt clasa a XII-a, în vară termin, dar nu pot să nu privesc şi înapoi, la ceea ce vine din urmă. Normal, n-ar trebui să facă parte din aria mea de interes, dar învăţătorul meu avea o vorbă pe care, cu speranţă, ne-o spunea mereu: Puneţi mâna pe carte, că voi veţi avea mai multe posibilităţi decât am avut noi. Voi când veţi fi mari, ţara va fi membră a Uniunii Europene, veţi avea o cu totul altă viaţă decât a noastră, aşa că învăţaţi să ajungeţi cineva!

O replică care o ţin minte şi acum. Limpede, cu manualul de ştiinţe ale naturii în faţă şi mâinile pline de cerneală. În clasa a IV-a ne făceam griji atunci când nu aveam tema făcută la vreo materie, ne făceam griji nu pentru notă, ci pentru reacţia învăţătorului, care nu ierta nimic. Ne aplica o corecţie cu rigla de lemn peste mâini, de o simţeam şi după masa de prânz, cu ceva ore bune după şcoală. Dar, pentru că există unul mereu, asta ne-a făcut oameni, asta simt eu. Nu vreau să indic faptul că violenţa este o opţiune în buna creştere a copilului, dar disciplina pe care învăţătorul mi-a impus-o, m-a învăţat să aleg corect, să învăţ, să-mi fac temele.

De atunci lucrurile s-au schimbat radical. Adică, dacă stau bine să mă gândesc, încă din clasa a V-a lucrurile s-au schimbat în rău drastic. De la clasa a IV-a la clasa a V-a este o diferenţă ca de la cer la pământ. Nu mai există joacă şi distracţie. Nu mai există acea bună voie de a-ţi vedea colegii. Începi să faci cunoştinţă cu cei mai mari, începi să cunoşti viaţa, dragostea, bătaia venită nu din partea unui om care vrea să te înveţe ceva. Învăţătorul care până atunci era ca un tată, a fost înlocuit de o serie de oameni indiferenţi, care caută absenţele precum gurile de oxigen sub apă şi predă ca o maşinărie de aruncat mingi de tenis.

De la clasa a V-a totul devine o goană după devenire. Te învârţi în jurul unor pancarte care îţi spun că “pe aici e bine”, dar nu ştii sigur şi nu ştii ce să alegi. Orice pancartă are ale ei lucruri bune şi lucruri rele. Se pare că pentru generaţiile ce vin din urmă, există numai lucruri rele – altfel nu pot să-mi explic.

Acest “nu mă supăra că vin cu X” nu este altceva decât un argument, în spatele căruia, un viitor om cu un caracter slab se ascunde pentru a obţine ce doreşte. Păcatul vine atunci când chiar apelează la cineva sau mintea lui joacă decisiv spre a produce un lucru negativ. De ce? Orgoliu? Pentru ce lucru, într-o şcoală generală, ai apela la violenţă? Pentru a te asigura că o fată va sta cu tine?

Cunosc situaţiile acestea, prea bine. Am experimentat şi eu cum e să-ţi fure cineva minţile astfel încât să prinzi o ură în aşa fel încât să doreşti răul cu tot efectivul lui pentru cel care ţi-a furat “dragostea”. Dar nu am recurs la nimic, am avut părinţi. Am avut oameni în jurul meu care să mă trezească. Nu am venit cu nimeni, nu am ameninţat pe nimeni, nu am furat vreun cuţit din bucătărie şi am venit cu el la şcoală să-mi arăt naivitatea.  Şcoala de astăzi duce lipsă de interes. Înainte existau competiţii, olimpiade, lucru care să te pună în lumina care trebuie. Evident, au existat şi aceste mici şicanări, dar nu aduse la extrem.

Astăzi e pustiu la şcoală. Un ghiozdan greu şi o silă pe drumul plin de boltoci reprezintă mintea aproape oricărui elev. Uniunea Europeană parcă nici ea nu e acea salvare de care învăţătorul spunea.

Ce ar trebui făcut?

Sunt multe lucruri de făcut, dar unul pe care l-aş introduce de urgenţă ar fi: competiţiile sportive, ore de sport mai multe şi pentru clasele primare – after-school. Sunt lucruri care pe mine m-au format, mi-au impus o disciplină. Sportul este unul dintre cele mai potrivite alegeri pentru a te ţine departe de stres, gânduri absurde şi a-ţi impune caracterul potrivit.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

2 Responses to " “Nu mă supăra că vin cu X” "

  1. Alex N. says:

    Faza e ca ce s-a intamplat azi la Targoviste nu s-a intamplat in curtea unei scoli, ci pe strada, in drum spre scoala. Si nu ma mira ca autorul este un ratat cu 8 clase.

    • Da şi mă gândesc că noi, atunci când am făcut generala, nu eram în halul ăsta de nebuni după fete. Nu ştiam ce-i aia violenţă cu adevărat, în aşa fel încât să recurgi la arbe albe. Ce naiba mă, noi jucam fotbal cu bidonu în curtea şcolii şi ăştia îşi înfig cuţite în ei? Ce lume e asta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: