Postumanism: Despre o nouă definire a omului

A sosit momentul să vorbim despre postumanism.

Am să încep această serie de articole dintr-un punct mai sensibil și puțin mai avansat al discuției. Trebuie, înainte de toate, să stabilim de ce omul are nevoie de o nouă definiție și care a fost precedenta.

În incursiunea aceasta voi folosi o serie de cărți pentru a-mi susține explicațiile, explicații care vin mai pe scurt și mai pe înțelesul tuturor (atât cât pot și eu) față de limbajul academic complex al cărților ce dezbat această nouă teorie.

În acest sens, cartea Postumanul a scriitoarei feministe Rossi Braidotti reprezintă „biblia” alături de care voi alătura alte studii atât dintre cele apărute la noi, cât și din străinătate.

Care a fost prima definiție a omului?

Omul vitruvian, al lui DaVinci a fost prima pornire către o definiție a omului.

Având în vedere filiera clasică, „minte sănătoasă într-un corp sănătos”, DaVinci a venit cu schema omului ideal.

Așa a apărut acel desen celebru și umanismul alături de definiția: „omul, măsură a tuturor lucrurilor”.

Numai că-n vederea aceasta, omul era alb, masculin, sănătos, vital, eurocentrist. Ultima parte a fost dezvoltată prin politică și tot așa s-a ajuns ideea de antropocentrism.

Omul în mijlocul universului, că doar e măsură a tuturor lucrurilor.

Odată cu asta, din păcate au ieșit din calcul multe alte elemente.

Ca specie suntem considerați cea mai avansată dintre toate, „animalul cu rațiune” cum i s-a spus. Numai că:

Știm deja că standardul care a fost postulat în modul universal al „Omului” a fost criticat pe scară largă (Lloyd, 1984) tocmai din cauza parțialității sale. De fapt, se prespune că „Omul” universal este implicit masculin, alb, urbanizat, vorbitor de limbă standard, înscris ca heterosexual într-o unitate reproductivă și cetățean cu drepturi depline al unei organizări statale recunoscute (Irigaray, 1985b; Deleuze și Guattari, 2013).¹

Omul cu tot ceea ce este și-l înconjoară poate fi numai atât?

Păi am văzut că nu. Acțiunile comunităților activiste feministe, ale celor împotriva rasialității, ale ecologiștilor ne-au demonstrat că există semnificative alte probleme pe care definiția simplă a „Omului” universal nu răspunde.

Ce ne facem cu oamenii de culoare? Cu cei cu orientări sexuale diferite? Cu egalitatea între sexe? Dar cu mediul înconjurător?

Suntem măsura tuturor lucrurilor, dar iată: efectele de colonialism, de rasialitate, de respingere a femeii din societate, de distrugere a climatului sunt faptice de-a lungul istoriei.

Omul nu se mai rezumă doar la atât. Ba mai mult, fiind în centrul universului, se leagă de ideea de „anthropos”.

Pentru asta, e nevoie de o discuție despre descentrarea omului, despre hibridizarea speciilor.

Trebuie să depășim dialectica veche, cea venită de la marxiști, în care dezvoltarea e concepută ca o autodezvoltare și automișcare determinată de contradicțiile interne ale obiectelor și a formelor.

Braidotti, utilizând „Universul monist” de la Spinoza, încearcă să depășească această dialectică și să propună o nouă discuție pentru a genera înțelegeri nondialectice ale materialismului în sine.

Materialismul vitalist este materia plină de viață, autoorganizatoare, ceea ce însemană o imanență radicală și automat respingerea transcendentalismului.

Transcendentalismul, ca să înțelegem despre ce vorbim, este o filozofie kantiană cu care am fost de acord până mai acum. Bazele experienței sunt așternute pe principii apriorice, așadar primite la naștere.

Dacă până acum se făcea diferența între natură și cultură. Natura ca fiind un construct dat, cultura fiind unul însușit de-a lungul experienței, acum discutăm despre un continuum natură-cultură.

Materia este reală, este vie, este aici și acum.

Omul mediat tehnologic

Poate c-o să vă vină să râdeți, dar de aici plecăm pentru o nouă definiție a omului.

Trebuie să clarificăm poziția omului în raport cu medierea sa tehnologică. Discutăm aici despre biotehnologii avansate, despre capitalismul avansat care a transformat omul în produs al tuturor lucrurilor (alături de toate celelalte lucruri) și despre economia globală.

Capitalismul avansat ce reprezintă? Multiple diferențe de „dragul” comodificării (obiectificării). Trăim într-o economie globală care are ca principiu de bază (azi) structura tehnico-științifică.

În ideea aceasta în care capitalismul se hrănește din comercializarea vieții (de observat efectele cognitive ale Facebook-ului, dar și data-mining), argumentul suprem este la nivel de biologie moleculară în care, parafrazez din Braidotti, materia e autoorganizată, iar alături de ideea monistă conform căreia materia e structural relațională, deci comunică, e conectată cu o varietate de medii înconjurătoare.

Întrebare: Ce se întâmplă cu subiectivitatea individului în câmpul acesta masiv de date care relaționează?

Răspunsul e simplu: omul este obligat să nu se mai gândească la sine, ci devine un sine relațional extins care comunică cu tot ce-l înconjoară.

Tipa a preferat să-i spună vieții zoe, viață care nu are caracter omenesc și este animat sau inanimat. Și culmea este că fix economia globală este postantropocentrică (dincolo de omul centrat).

Economia globală este postantropocentrică prin faptul că unifică în cele din urmă toate speciile sub imperativul pieței și prin aceea că excesele sale amenință sustenabilitatea planetei noastre ca întreg.²

Trebuie să fim conștienți de mizeria în care am fost aruncați de economia globală. Mai ales de faptul că de ceea ce avem parte acum, un capitalism avansat, dorește „re-atașasarea potențialului de experimentare cu noi construcții subiectivale până la individualismul posesiv legat de principiul profitului” (Braidotti: 2016, p. 85).

La bază e anti-intelectualismul. Trebuie să pendulăm cu atenție și să ieșim la liman învingători din ceva ce tot noi am făcut.

În momentul în care omul a devenit un produs alături de toate celelalte bunuri ale naturii, e clar că trebuie să discutăm altfel.

Prin postantropocentrism pică barierele diferențiale de până acum.

Planeta și cosmosul (am văzut la Elon Musk) sunt acum în joc. Nu mai există raport de stăpân – sclav, omul nu mai e epicentrul tuturor lucrurilor cât se află într-o relație continuă cu totul, fapt ce duce la extinderea subiectivității așa cum am menționat mai sus.

Prin urmare, Braidotti găsește 3 explicații care toate converg înspre o nouă definire a omului:

  1. devenire-animal: presupune dislocarea antropocentrismului și solidaritatea între specii pe baza faptului că depindem de mediul înconjurător, suntem „întrupați, înrădăcinați și în simbioză cu alte specii” (Braidotti: 2016, p. 92);
  2. devenire-pământ: aici se ridică problemele de sustenabilitate socială, ecologică și de schimbare a climei;
  3. devenire-mașină: se fisurează barierele puse între mașină și om; biotehnologia a devenit principală în constituirea subiectului; suntem mediați tehnologic zilnic, iar subiectul se conturează astfel.

Trăim pe o plenată pe care o împărțim simultan cu atâtea tipuri de specii, iar aceste specii nu au cu nimic mai puține drepturi decât noi.

În același timp, trăim pe o plenetă care ne-a fost un dat și este de datoria noastră s-o păstrăm intactă și în viață.

Suntem mediați tehnologic, iar un exemplu și mai bun sunt roboții cu care comunicăm azi, chiar și în call centers înainte să ajungem la un subiect uman (ar fi doar un exemplu).

Dacă înainte omul își vedea sinele ca o structură fixă, de nemișcat, acum omul este nevoit să se adapteze la diferite noi contexte care și ele sunt în continuă schimbare. De acum, omule, nu ești singur, ci ești cu totul și cu toată lumea.

Viața merge și dincolo de ce faci tu, nu e un vid, în opinia lui Braidotti, ci o continuare. Depinde de noi să ne extindem având în vedere tot ceea ce depinde sau va fi influențat de extinderea noastră.

E momentul ca omul să se redefinească și să țină cont de aceste modificări. Suntem cu toții materie reală și vie, aici și acum și relaționăm cu tot ce ne înconjoară.

———

¹Rossi Braidotti, Postumanul. București: Editura Hecate, 2016, p. 90.  În traducerea lui Ovidiu Anemțoacei.

²Rossi Braidotti, op. cit., p. 88.

sursă foto

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *