Recenzie „Asasina Cultivată” de Enrique Vila-Matas

By | Literatour

Scriitorul spaniol Enrique Vila-Matas poate v-a mai ajuns la urechi cândva. E unul dintre prozatorii zonei de vest care s-a remarcat repede prin stilul său menit postmodernist, în care lumea devine simboluri meta.

Ca s-o spun mai clar, lumea lui Vila Matas accentuează ideea de primul a fost cuvântul, iar prin cuvânt se nasc istorii, acțiuni, obiecte.

Întregul context livresc este realizat super abil prin cuvintele foarte bine alese de scriitorul spaniol. Nimic la întâmplare.

Iar „Asasina Cultivată” nu face rabat de la asta.

Genul romanului de 125 de pagini este crime fiction. Prezintă nu o moarte, ci istoria unor decese ciudate, în care spiritualul și concretul dansează deasupra unei lumi neputincioase.

Sintagma crime fiction nu poate fi decât o ironie sub ceea ce se întâmplă în mini romanul menționat. Avem un „crime”, dar avem în același timp și mult „fiction”. Și mă simt nevoit să le spun așa fiindcă se întrepătrund, au sens de sine stătător, iar una pe alta se transformă.

Imaginați-vă cuvântul „crime” și cuvântul „fiction” ca fiind două lumi care se unesc și alcătuiesc una. Și pe aia voi, ca cititori, vă faceți plimbarea narativă.

Romanul se ființează fix cu termenii consacrați ca să alcătuiască această lume.

Pe scurt, acțiunea debutează invers acelor de ceasornic. Ne este prezentat personajul Vidal Escabia, prieten cu scriitorul Juan Herrera, care se pare că moare în condiții suspecte după ce citește un manuscris.

Manuscrisul este, ați ghicit, fix „Asasina Cultivată”.

Romanul dorește să ne prezinte blestemul manuscrisului, a cărții care omoară, la propriu. Este acel mit în care dacă citești ce este scris în interiorul coperiților, mori.

Desigur, este un mit care va fi demontat în aceeași carte, dar tocmai asta face specială ficțiunea lui Vila-Matas.

Prin asta autorul se omoară pe sine, dar în același timp omoară și lectura.

Țesătura textuală este una care te invită să citești cu foarte multă curiozitate și-ți cere să te supui atenției strângerii și reorganizării acestor piese de puzzle aruncate de Vila-Matas pentru a obține adevărul.

Numai că adevărul e deja în mâinile cititorului. E acolo de la primul cuvânt, de la prima descriere realizată de Elena Villena, „autoarea” cărții.

Este un roman care conține povestea unui manuscris, alături de manuscrisul în sine, cu tot cu notele fictive ale unui critic-personaj la care se mai adaugă notele unui alt critic, dar de data asta de la lansarea pe bune a romanului în sine, la Barcelona.

Filonul modernist al benzii lui Moebius e continuată de Vila-Matas, numai că-i deconstruit, reconstruit, mitizat, demitizat și apoi fixat într-un cadru real din care nu-ți vine a crede ce citești.

Vă recomand această scurtă lectură, nu vă ia mai mult de o zi, care o să vă surprindă plăcut.

Tehnica în sine pentru scrierea acestei cărți a fost destul de dificilă și indiferent dacă vă apar în față 125 de pagini, nu-s dintre cele mai ușoare.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *