(Recenzie) „Spovedania Unui Preot Ateu”, de Ion Aion

By | Literatour

Anul trecut, la Editura Curtea Veche a apărut o carte care a făcut valuri.

Pe Google căutările despre Ion Aion se intensificau, iar noutăți despre cine era autorul apăreau la tot pasul. Că ar fi un preot din Buzău, că povestea e pe bune și a renunțat la haina preoției pentru literatură etc.

Da, povestea de mai sus este adevărat așa cum ne-a înfățișat interviul de bun simț cu autorul realizat de Recorder.

Spovedania unui Preot Ateu este asemenea unei… spovedanii. Lucrurile sunt spuse la rece, cu mult umor, ba chiar unul care răstoarnă paradigma socială a imaginii unui preot.

Narațiunea se urnește promițător cu evocarea lumii satului în care naratorul-personaj, „părințelul”, slujește. Ne sunt ilustrate, pe rând, diferite tipologii de personaje (colonelul, doctorul, baba Zoița), dar și puternica credință care zace în fiecare dintre personaje mai mult ca un refugiu decât o credință morală curată.

Practic, toate personajele suferă în acest roman. Toate sunt în căutarea credinței dincolo de ce este instituționalizat. Într-un anume fel, ne lovim și de impostura omului religios, care cu o mână se închină și cu alta păcătuiește.

În felul acesta, fiind și autoreferențială (naratorul ni se dezvăluie ca și autor al acestei cărți), căutarea este implicit și lepădarea a cine ai fost până la acel moment.

Pe alocuri cusută cu ață albă, cel puțin forțată mai ales la nivel de introducere al acesteia pe filiera cărților de secol XVIII-XVIX, în care autorul se pornea să spună adevărul și numai adevărul, cartea suferă de autenticitate (or, mai degrabă, de-o înțelegere logică a cursului evenimentelor) la momentul punctului culminant: înscenarea morții și moartea în sine.

Mai autentice mi s-au părut visele, preambulul construit până la acel moment fiind unul destul de bine realizat și aducându-mi aminte de delirul unor mari personaje ale literaturii.

Interesantă este și scena cu baba Zoița și mila care se luptă cu rațiunea și toate mirosurile pentru a rezista. Complexitatea sentimentului ăstuia mi s-a părut, într-o carte, abia acum atât de bine ilustrat.

În carte mai regăsim și elemente de postmodernism pe care autorul nu ezită să le introducă. Inserții de versuri ale unei piese auzite la radio alăturată compoziției narațiunii aduce o muzicalitate aparte și un lirism amuzant.

Un punct forte este culoarea locală pe care autorul o surprinde excelent în dialoguri și caracterizări: învățătorul sau groparii.

Poate vă așteptați să vedeți o carte cu totul îndreptată împotriva religiei ca instituție, numai că nu-i așa pornită. Mai degrabă cartea vrea să prezinte cum s-a ajuns până aici, cum a sosit momentul schimbării mentalității, un apel către știință și umanitate.

Spre final ajungem într-un spațiu vis cu tente SF în care conștiința a putut fi extrasă din ADN, într-un final, iar moartea implicit a putut fi depășită, dar nu și în cazul criminalilor, așa cum am văzut și-n Altered Carbon.

Ce spune, într-un fel sau altul, Ion Aion este că religia a devenit mult prea restrictivă în ziua de azi ca ea să mai poată reprezenta o formă de viață acceptabilă.

Credința este una, religia instituționalizată reprezintă cu totul altceva. O minciună, pe scurt, pe când credința dăinuie în fiecare dintre noi. Pe de altă parte, înțelege și ideea de refugiu, pe care am menționat-o anterior.

Spovedania unui Preot Ateu este un roman care ar trebui citit de o mare parte din populația acestei țări, care contrazice părerile formate despre biserică și religie, care nu neagă credința, care acceptă evoluția științifică și tehnologică și-o vede ca pe-o nevoie a prezentului.

În același timp, mai alăturăm un obiect de cultură la celelalte apărute până acum, mai ales în cinematografe cu După Dealuri sau Un pas în urma serafimilor, pe direcția demascării imposturii religioase.

Cartea poate fi achiziționată de aici la un preț super bun.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *