Şi când i-am spus că vreau să dau la jurnalism…

By | România

… şi-a pus mâinile în cap şi m-a întrebat pe un ton sincer: în altă parte nu te-ai gândit? Iar eu acum ce i-aş fi putut spune? Am greşit undeva? Am spus o prostie? Semantic nu se leagă ceva? Parcă spun Jilava, nu F.J.S.C.

Astăzi am descoperit, prin adâncurile internetului, o nouă cale de amuzament alimentat cu palme peste faţă şi doborârea neuronilor precum piesele de şah când nu ştii să-l joci şi-l ai în faţă pe campionul naţional en-titre. Printre altele, are legătură cu ce am scris eu mai sus. În urmă cu doi-trei ani, aveam nişte planuri, vai, vai, vai. Băiat boem, ce să spunem. Mă lăudam cât gura că voi scrie o carte şi voi ajunge mare jurnalist şi va auzi lumea de mine şi tooot aşa. Cei ce întâmplător îmi auzeau inepţiile, nu râdeau de mine, ba chiar rămâneau stupefiaţi.

Era ca o scară dintre-acelea de mergi la doctorul de familie şi îţi măsoară înălţimea, mă rog, când eşti bebel. Vin alături de o companie şi îi conferă un design cât mai bebe friendly şi cât mai publicitar pentru părinţi. Când spuneam “vreau să scriu o carte”, îmi zâmbeau, apoi “că dau la jurnalism”, se crispau dintr-o dată şi parcă dacă mai deschideam o dată gura, mă anihilau, mă puneau jos ca pe un traficant de droguri fals, cu numai făină la el.

Pe urmă, cu timpul, am dat cu ochii peste jurnalismul din România. Cel care predomină, de-l găsim băgat cu forţa-n casă prin televizoare şi radio-uri, pe urmă extra la chioşc. Mi-am pus mâinile în cap la început, apoi am râs, apoi am recurs la ritualul de mai sus. Acum, mi-am dat seama că 9Gag e prea expirat şi că, pentru o porţie bună de râs, sport.ro sau cancan.ro e arhisuficient. Bine, pe 9Gag, nu te îngropi în prostie, acolo poate ajungi să nu-ţi mai vezi capul de aşa ceva.

Bine, ce-o fi ŞOC şi ce-o fi GROAZĂ, acum naiba mai ştie. Ideea e că acei oameni se chinuie acolo să facă o treabă, primesc un salariu, iar cratima şi virgula nu mai sunt semne ortografice, ci se pun la numărul de cuvinte din articol. Semnul exclamării este cuvânt de bază în titlu, să reţinem asta.

Avem imaginea. Aparţine CanCan. CE POVESTE! Ceva de genul: ‘AI DE P**A TA, SĂ PICI ÎN CUR DE-O ŞTII P’ASTA! Păi ce să facem, chinezăriile se mai fac în China? Că şi ăsta-i un lucru de poveste. Ahhh… încep să mă reorientez. Comunicare?

 

 

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.