Stranger Things 2 – Uităm prea repede

By | Ascultă&Privește

Acest articol este adresat tuturor celor care au urmărit sezonul doi din serialul marca Netflix, – Stranger Things. SPOILER ALERT!

Am urmărit curios al doilea sezon din Stranger Things. După ce trailerul ăla de aproape trei minute a născut o nerăbdare în mine uriașă, am avut așteptări destul de mari de la frații Duffer.

Ce am văzut, într-un final, a fost o bătălie comercială, un rezultat banal al unui preambul încă de sezonul trecut. Will Byers a dispărut și a creat o panică totală în tot orășelul. Apoi a revenit, iar lucrurile păreau să intre în normal.

Și poate asta m-a stresat cel mai tare.

Nu departe de decesul unui personaj despre care, aparent, nu se mai știe nimic – Barb, nu departe de dispariția și apariția misterioasă a lui Will, se întâmplă acest sezon.

Un sezon în care fratele lui Will dispare cu Nancy pentru două zile, fără ca cineva să se alerteze (doar sunt copii mari), un sezon în care Eleven își descoperă, într-un episod destul de naiv realizat, super puterile telekinetice, un sezon în care răul își creează rădăcini, numai ca el să fie exterminat… la fel de naiv.

Un sezon în care oamenii se duc în atâtea locuri, prin minciună, fără ca cineva să se mai îngrijoreze. În afară de noul fuckboy apărut în serial, Billy (jucat de Dave Montgomery), care am văzut ulterior de ce e atât de îngrijorat de sănătatea surorii lui vitrege. Și, de fapt, nu prea…

Un sezon în care uităm mult prea repede ce a fost în trecut. Și poate că asta spune multe despre om.

Bine, Stranger Things e un serial cu copii, dacă asta s-ar putea considera o scuză pentru narațiunea grăbită, cu goluri și deloc necesară, pe alocuri, în ceea ce privește economia totală a poveștii.

Toate personajele din acest sezon implicate în mod direct în acțiunea destul de serioasă (hei, avem niște extratereștrii-demoni pe aici, nu-i bai) sunt marcate de o bulă. Și se luptă în acea bulă.

Restul personajelor, restul locuitorilor din Hawkins nici nu simt.

Avem câteva momente unde spiritul anilor ’80 din America răsare: pajiștile din fața caselor, arcade-ul unde se strâng toți puștii la joacă, somnul în fața televizorului.

La ultima am glumit, dar e exemplară pentru orașul care doarme, pentru nația care doarme în fața TV-ului în timp ce forțele răului bat la ușă.

Un episod de la care aveam pretenții este cel în care El își cunoaște sora. Fragmentele distorsionate cu discursul mamei, apoi cu istoria ei sunt cele care m-au impresionat.

Apoi am înțeles și rostul episodului. Eleven (adică Jane, mai nou) avea nevoie să știe cine e, să știe cine mai e ca ea, dar mai ales să-și revadă mama. Și am fost ok cu asta, chiar dacă puțin mai încolo de ea Will & co se dădeau de ceasul morții.

Și o cunoaște pe Kali, iluzionista, fata din Pittsburgh cu care a împărțit salonul de experimente. Și asta e tot. Pentru că tipa e într-o gașcă de binefăcători naivi din Chicago care-și canalizează puterile pe cei care le-au făcut ceva rău în trecut.

Și Kali o ajută pe Eleven să-și canalizeze ura înspre propriile forțe. Trage un vagon de tren, aplauze din partea tuturor, acum hai să omorâm oameni pentru că au fost niște pioni pe tabla de șah a evenimentelor trecute.

Știu, e pueril. Sau mă puteți considera pe mine un critic prea exigent. Dar chiar aveam așteptări. 

Singurul lucru din acest nou sezon care m-a impresionat cu adevărat este Steve Harrington (jucat de Joe Keery). Steve are acest rol mesianic după ce a ajuns în nămol, părăsit de Nancy.

Steve însuși afirmă, la un moment dat în serial, că e mai bun la a fi bonă decât iubit. A jucat un super rol.

Winona Ryder o să-și poată obține locul printre nominalizații Emmy cu ce a jucat în acest sezon doi.

Per total, Stranger Things 2 nu m-a impresionat deloc. Nici nu-l plâng că s-ar fi terminat prea repede. A fost o grabă pe care n-am înțeles-o.

Poate din raționamente de timp și buget au ajuns să comprime în așa hal un sezon întreg. Sunt multe lacune narative, multe promisiuni neținute (cum că am afla niște chestii despre Barb, de care Nancy se îngrijorează așa de tare încât și-o trage cu Jonathan Byers și de aici nu mai știm ce vrea de la viață), multe pasaje construite naiv.

În fine, dacă ai o altă opinie, ți-o aștept cu drag în comentarii. Pe mine nu m-a convins deloc acest sezon doi din Stranger Things. Vedem ce vor face cu următorul.

Ah, mi-a mai plăcut suspansul din finalul sezonului…

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *