Sub auspiciile algoritmilor. Cum va fi interpretată arta?

În momentul de față, la nivel global, un ins își petrece în medie 135 de minute din zi pe rețelele de socializare.

Practic, două ore și un sfert din cele, să zicem, aproximativ și în medie 12-13 ore în care suntem activi pe zi le petrecem în social media.

Nu știu cât timp se petrece pe internet în general, dar bănuiesc că mai mult, astfel că timpul acela crește odată generalizat.

Știam, de exemplu, că brazilienii petrec în medide 5,2 ore pe zi pe internet. E mult. Și trendul de „mutare” în virtual pare să fie the next big thing (Ready Player One e un film care tratează subiectul ăsta).

Până să ne mutăm cu totul în virtual, merită să discutăm puțin despre cum afectează o lume compusă din algoritmi arta. La nivel discursiv este cu totul altceva.

Dacă un discurs politic, mediatic, o știre ajunge în newsfeed, aceasta va fi tratată pentru conținutul ei. Dacă e fals, dacă dăunează în vreun fel unei politici sau dacă e politically correct (probabil cel mai mizerabil concept care putea fi dat de societatea actuală, după post-adevăr).

Numai că ce pricepem de aici ar fi un înțeles semantic.

Algoritmii nu înțeleg metaforele

După cum am observat în ultima perioadă, un val de eliminări periodice de pe rețea s-au tot întâmplat fiindcă Facebook lucrează cu machine learning. Ce e asta? Sunt niște algoritmi care analizează comportamentul și semantica utilizatorului în rețea (printre multe altele).

Ceea ce înseamnă că algoritmii nu sunt capabili, așa cum ni s-a demonstrat de atâtea ori atunci când diferite persoane au fost banate pentru cuvinte folosite chiar și în glumă, că nu cunosc metaforele. Nu cunosc nici măcar toate limbile, de aceea apelează adesea la traducere, adică tot înțeles semantic.

Algoritmii nu pricep țesătura intertextuală a unui text / picturi. Algoritmii nu reușesc să deslușească arta pentru că nu au de unde să înțeleagă asta și NU AU FOST antrenați pentru asta.

Este interesant că în timp ce ei colectează date despre noi în scopuri mai mult sau mai puțin etice, orice cuvânt sau expresie artistică care conține diferite cuvinte sau exprimări pot fi anulate instant pentru nerespectarea cine știe cărei politici.

Astfel ne trezim cu opere precum atât de celebra pictură Liberty Leading the People fiind banată de Facebook pentru nuditate. O nuditate care, de altfel, joacă un rol important în pictura lui Delacroix și în mentalul colectiv, mai ales masculin.

O poți privi ca o slăbiciune a bărbatului, dar o poți privi și ca un discurs suspicios asupra femeii, pe principiul ce leadership feminin e ăla cu țâțele pe afară, strămoșii aveau dreptate, femeile sunt toate curve.

Cu toate acestea, naște un dialog decât nimicul ștergerii conținutului de pe platformă.

Facebook nu este la prima greșeală de acest gen, dar nici n-o interesează, iar asta doare și mai tare. Le pasă giganților tech despre artă și interpretarea ei?

Google, în culmea scepticismului nici nu mai știi dacă a făcut-o să se scape de asta sau chiar dintr-o inițiativă cu bun gust, a realizat un muzeu online (puțin spus) interactiv intitulat Google Arts & Culture.

Între timp Facebook se scaldă în mizerie de pe o zi pe alta. Dar nu despre asta e subiectul.

Arta își găsește formele de expresie indiferent de suport. Și în mediul digital, arta s-a dezvoltat prin new media, dar și prin social media cu romanele digitale sau acele scurte povești pe Twitter, din 240 de caractere.

Problema vine în momentul în care e clar că arta nu poate fi judecată și nici pusă în fața unui algoritm. Complexitatea ei depășește adesea algoritmul din pricina multiplelor posibilități de interpretare. Numai o minte deschisă ar putea găsi nenumărate sensuri unui obiect de artă, pe când un algoritm nu va putea realiza asta dacă nu este pompat cu interpretări.

Ar trebui niște ani buni de cercetare și investiție înspre un algoritm care să poată analiza o operă de artă câtuși de obiectiv, în spatele său aflându-se ingineri, critici, studenți, dar și oameni de rând. Cam așa cred că ar trebui să se dezvolte un cod de genul ăsta pentru a evita pe viitor rușinici de care Facebook nu se mai satură, aparent.

Numai că arta este într-o continuă dezvoltare, exact ca tehnologia. Când crezi că i-ai prins conceptele și pricepi, altele noi apar și se lansează. Imaginează-ți că te joci continuu cu plastilină, creând noi forme la fiecare 10 minute.

Nu degeaba e legată de human studies, iar pe când umanioarele se pălmuiesc între ele pentru a pricepe și a cuprinde tehnologia și științele naturale în discursul lor, tehnologia aparent lasă deoparte umanioarele pentru economie, pentru capitalism.

Prin urmare, aceasta ar fi o altă rută către întrebarea: bun, dar cât bine și cât rău produce într-un om o rețea socială? (asta pe lângă toate statisticile acelea de depresie și anxietate pe care ți le oferă cu drag). Să nu uităm că odată crescută piața politicilor de orice fel (egalitare la suprafață numai), se nasc și diferite extremisme (cum am văzut pe la nu știu ce muzeu de unde au dispărut picturi pentru că erau prea pornache).

Cu ce rămânem? Păi cu știrile acestea repetitive în care X și Y, giganți tech, își cer scuze și remediază imediat problema cu ajutor UMAN, iar așa va fi non-stop până când… nu știm până când, dar pentru cei care promovează sau creează artă, acesta este un front pe care se vor tot da bătălii. Vigilența și discernământul sunt primordiale.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *