Varianta podcast:
Danilo Kis s-a născut la Subotica, o localitate din nord vestul Serbiei, în apropierea graniței cu Ungaria.
Un talent înzestrat de mic cu o imaginație bogată, Danilo se va dezvolta pe fundalul unei perioade agitate, cu anii celui de-al Doilea Război Mondial. Din această cauză, își pierde tatăl încă din copilărie, fiind trimis în lagăr la Auschwitz.
Debutul său în volum are loc odată cu lansarea microromanelor Mansarda și Psalm 44 în anul 1962. Suferințe timpurii, volumul de proză scurtă, apare în 1969, iar cartea care l-a consacrat, Criptă pentru Boris Davidovici va fi publicată șapte ani mai târziu.
Prima mea întâlnire cu scriitura lui Danilo Kis a avut loc abia acum, cu Suferințe timpurii și mi se pare mai mult decât potrivit.
Cu acest volum de proză scurtă, am primit acces la întreaga copilărie a autorului, care s-a deschis într-o inocență plină de povești și miresme, fapt ce indică puterea imaginativă a scriitorului, dar a fost desacralizată de crimele războiului, trăind, alături de ceilalți, pogromul de la Novi Sad.
„Mă încăpățânam să rămîn sub copertina magaziei, ținîndu-mă de poalele paltoanelor, de fustele femeilor, înghesuit și azvîrlit de colo-colo, dar revenind fără încetare și strecurîndu-mă prin pădurea de picioare, mînat de frica mea, încredințat că acolo, în inima pericolului, eram cel mai bine ferit de acei oameni, știind că nu trebuia să mă îndepărtez de masa aceea tentaculară nici măcar cu o palmă, căci aș fi putut fi recunoscut și călcat în picioare.” (Suferințe Timpurii, „Progromul”, p. 49)
Compusă din 19 povestiri, volumul se deschide cu „Toamna, cînd se pornesc vînturile”, un imn în proză, melancolic, care oferă tonul restului scrierilor prozastice care urmăresc același narator, Andreas Sam, alter ego-ul autorului.
Este o proză scurtă cu tentă autobiografică, fapt de care autorul nu se sfiește să recunoască chiar în scris, prin anumite intervenții.
Suntem, astfel, plimbați prin locul de baștină al acestuia și facem cunoștință cu multe personaje care i-au conturat copilăria: tatăl său, mama sa, sora lui, domnul Berki, domnul Molnar, profesoara Ringo, dar mai ales Dingo, cel mai bun și loial prieten al naratorului care, la rândul său, are puterea de a vorbi.
Pline de poeticitate, scrierile lui Danilo Kis abundă în amintiri, evocările având un caracter confesiv puternic, pline de emoție, iar în acest sens povestirea „Logodnicii” mi s-a părut excepțional realizată. Autorul suspendă timpul prezent pentru timpul prezent trecut, pe care îl readuce în prim plan cât pentru o amintire, pentru o scenă, ca mai apoi să se piardă în nostalgia veșnicului „geamantan, acum deja scorojit și cu încuietorile ruginite […]”. („Pagini dintr-un album de catifea”, p. 137).
Imaginația joacă un rol important pentru Andreas Sam, dar este o imaginație puternic influențată de basm, or cel puțin așa mi s-a revelat mie. În murdarul unui Serbii decimate de război, fără tată, nevoit a se muta dintr-un loc în altul, durerea este la ea acasă, înscrisă până și-n povestirea lui Dingo, câinele, care dispare înainte ca Sam să mai aibă puterea să schimbe ceva.
O altă povestire de excepție este cea din care am citat recent, „Pagini dintr-un album de catifea” unde descrie cu atâta măiestrie pe cât o dovedește mama lui Andi într-ale tricotajului.
Avem astfel parte de o paralelă text – tricotaj, noduri și semne, o creație artistică asemenea oricărei alteia, care, aici, apare sub forma unui meșteșug reieșit din combinația talent + muncă. În același timp, odată cu dezvoltarea lumii pe principiul xerox, mai multe doamne din sat ajung să copieze la perfecție creațiile doamnei Sam, până când aceasta e nevoită să renunțe cu totul la pasiunea ei.
Naratorul însă oferă morala, oricât ai copia un original, niciodată nu-ți va ieși identic. Adâncindu-ne în detalii, vom vedea fără echivoc diferențele între copie și original.
Este un text dur, despre nostalgie, despre puterea poetică creatoare, lupta interioară pentru autenticitate și oxigenul atât de important în câmpul liniștii.
Istoriile poetice ale lui Danilo Kis cu siguranță nu vă vor lasă impasibili. Emoția pe care o așază în scris autorul decernat cu Chevalier des Arts et des Lettres vă vor transporta la rândul vostru în trecutul copilăriei, acolo unde s-a format lumea și unde a rămas în comunicare cu prezentul printr-o „harpă eoliană”.
Ediția citită și citată este Danilo Kis, „Suferințe timpurii. Pentru copii și pentru rafinați”, în traducere din limba sîrbă de Mariana Ștefănescu, editura Polirom, 2008.
