Unde e timpul?

Cea mai importantă resursă a noastră pare să sece. La fel ca mediul înconjurător, pe care l-am ciuntit la greu în perioada industrializării, nici timpul nu pare să mai fie vreun „friendly guy”.

Am avut o discuție recentă cu cineva, care a zis că cea mai importantă resursă a noastră începe să dispară. Timpul.

Și nu, nu am avut vreo mare revelație. Mi-am dat seama, sunt de acord, numai că mi s-a părut interesant s-o discut aici mai pe larg.

În primul rând, timpul nu există. Cu toate astea, conform măsurătorilor făcute de astrologi, prin rotirea pământului pe axa din jurul astrului gigant Soare, alături de rezonanța Schumann s-a ajuns la un cuantum de ore pentru o zi.

Pentru ca omul să poată munci, să aibă un oarecare echilibru, să se poată realiza ceva pe pământ, a fost nevoie de cuantificarea unei resurse inexistente.

Și asta mi se pare tare, fiindcă timpul nu este ceva palpabil. Timpul a fost creat pentru ca noi să avem episoade revelatoare despre cum ne pocnește în moalele capului din când în când.

Cu toate astea, el este resursa cea mai superficial conștientizată. De aici și episoadele revelatoare. Noi ne uităm adesea la timp, îl luăm în calculele noastre mereu, la naiba, uneori chiar privim ceasul cum ticăie, limbile cum se mișcă, tic-toc.

Dar cât îl conștientizăm în adevăratul sens al cuvântului? 10%. Poate. E primul element care cade în banal din viața noastră. Excepție făcând, ei bine, oamenii de știință care se ocupă cu el.

De asta ne disperăm când nu avem timp. Când întârzie cineva. Când îți ajunge vreun oaspete acasă la tine mult prea devreme față de ora petrecerii. Când CFR-ul ajunge mai devreme la destinație. Da, aici chiar te miri, că invers e un alt banal.

Astea sunt momentele în care conștientizăm timpul, dar nu obiectiv, ci impulsiv dintr-o nevoie, dintr-o emoție.

Altfel, timpul trece. Mai trece un an, mai ciocnim un pahar, mai zâmbim, ne mai iese un rid, un fir de păr alb, aoleu, am îmbătrânit!

Și aici vine momentul revelator. Unde și cum și când a trecut timpul?

Păi, uite că a trecut.

Mă lovesc de atât de multe articole despre cum să-ți organizezi timpul, cum să te apuci de dimineață de treabă, cât să dormi, cât să muncești ca să fii optim, aplicații despre focus pe ceva, nu mai faceți multitasking bla, bla bla.

Când, de fapt, nu stă totul în conștientizarea timpului? În adevăratul sens al cuvântului?

Dali a știut ceva când a făcut pictura ilustrată aici, în articol. Zic să vă uitați bine la ea, are multe de spus despre timp și memorie.

El și-a dat seama de cum merg astea două.

Să fii conștient mereu de tine, de viața ta, de timp, de orice, e să trăiești viața cu tot ce are ea de oferit.

*Featured image: „The Persistance of Memory”, pictură de Dali

Ți-a plăcut? Spune-le și altora
libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *